Dincolo de componenta lui de farsă (mai degrabă călâie), dincolo și de problematica post-MeToo pe care surfa, filmul de acum doi ani al lui Bogdan Theodor Olteanu, Mia își ratează răzbunarea, mi s-a părut în primul rând (și m-a interesat ca atare) un film de autoreprezentare răsfățată din partea unei boeme bucureștene bine îmbrăcate, cu […]
Arhiva etichetelor: Răzvan Rădulescu
Tema debutului regizoral al Alinei Grigore, Crai nou (Marele Premiu al Festivalului de la San Sebastian, ediția 2021), e familia (middle-class) ca iad: un univers ale cărui componente, după cum a formulat Constantin Pârvulescu într-o cronică laudativă publicată în revista Film, sunt „claustrofobia, situațiile de sadism și autodevorarea de tip sindrom Stockholm”. Tema respectivă e, […]
Câmp de maci cere empatie pentru condiția homosexualului silit să se camufleze, să fie un om cu două fețe, să defileze în uniformă de heterosexual, și o face cu elocvență și vigoare dramatică. Regizorul Eugen Jebeleanu și scenarista Ioana Moraru, ambii debutanți în cinema, creează un protagonist ale cărui două fețe contrastează la maximum – […]
Protagoniștii bucureșteni ai celui mai nou film de Radu Muntean, Întregalde, sunt niște „middle-clași” (unii la 30, alții la 40 de ani) obișnuiți să îmbine plăcerile aventurii off-road cu satisfacțiile umanitarismului: opresc în sate izolate și distribuie alimente. Genul de caritate practicat de ei ca hobby e o țintă irezistibilă pentru satiră și, până acum, comentatorii filmului s-au concentrat […]
La începutul lui ianuarie am trimis la editura Berghahn Books manuscrisul unei cărți în limba engleză despre filmele lui Radu Jude. Cartea, pe care am scris-o împreună cu Veronica Lazăr, o să apară, sperăm noi, până la anul pe vremea asta. Ultimul capitol e despre Babardeală cu bucluc sau porno balamuc, pe care Jude ni-l […]
Lungmetrajul de debut al regizorului Cristi Puiu, Marfa și banii, este considerat a fi actul de naștere al Noului Cinema Românesc înflorit la începutul secolului XXI. A apărut chiar în 2001; 2000 fusese un an fără nicio premieră cinematografică românească – nadirul crizei instituționale, de capital și de limbaj cinematografic care cuprinsese industria filmului autohton în primul […]
La invitația prietenului Dragoș Vasile am propus și eu, printre alți critici și cinefili, un clasament al celor mai bune 10 filme românești din perioada 2010-2020. Topul meu arată așa: 1. Aferim! (Radu Jude, 2015) 2. Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu (Andrei Ujică, 2010) 3. „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” […]
Apărut în 2005, Moartea domnului Lăzărescu al lui Cristi Puiu (după un scenariu de Puiu și Răzvan Rădulescu) a devenit un film-far pentru o întreagă generație de regizori români. „Rețeta românească” pusă la punct prin emularea esteticii sale a dominat timp de vreo zece ani cinemaul românesc cu ambiții de recunoaștere critică internațională. Ultimul an […]
Cel de-al șaselea lungmetraj de ficțiune al lui Radu Muntean, Alice T., este un portret de adolescentă „dificilă”. (Filmele lui precedente tindeau să focalizeze pe personaje masculine – cel mai apăsat în Hârtia va fi albastră și în Boogie.) În maniera binecunoscută a Noului Cinema Românesc, portretul este unul „behaviorist”, fără pretenții de acces la […]
În calitate de coordonatori ai volumului colectiv Filmul tranziției. Contribuții la interpretarea cinemaului românesc „nouăzecist” (apărut la editura Tact), Gabriela Filippi și cu mine am fost intervievați zilele astea de Vasile Ernu. Tot el urmează să modereze o dezbatere despre volum, programată pe 21 februarie la Muzeul Național al Literaturii Române. (În afară de Gabriela Filippi și […]
Lucruri care nu pot fi spuse altfel 