Dintre toate clasamentele cu „cele mai bune/mari/importante filme din toate timpurile”, cele realizate de Sight & Sound (revista British Film Institute) sunt neegalate în autoritate canonică. În jurul lor, cinemateci din toată lumea organizează retrospective, profesori universitari întocmesc liste de vizionări obligatorii pentru studenții lor etc. O dată la 10 ani, începând din 1952, […]
Arhiva etichetelor: Persona
Imaculat nu e un film pe care l-aș recomanda neapărat, dar nici nu i-aș contesta o anumită îndrăzneală – aceea de a se prezenta inițial ca un film mai degrabă realist, pentru ca pe parcurs să meargă tot mai adânc în expresionism. Co-regizat de Monica Stan (n. 1985) cu George Chiper-Lillemark (n. 1979) și distins […]
Prima parte a acestui eseu poate fi citită aici. În primele sale momente, filmul Ora de vară – făcut de Olivier Assayas imediat după punkist-țepoasa lui trilogie dedicată jet lag-ului și non-locurilor pe care le-a produs globalizarea – poate părea o întoarcere la filonul stereotipic-francez care dăduse Fin août, début septembre și Les destinées sentimentales […]
Prietenul meu Andrei Bangu a tradus de plăcere eseul din 1992 al lui Peter Wollen despre canonul cinematografic. E un text pe care de ani buni li-l dau de citit studenților; datorită lui Andrei, acum li-l pot da și în limba română. Îi sunt recunoscător lui Andrei și sunt mândru că mi-a permis să-i găzduiesc […]
Lucruri care nu pot fi spuse altfel 