„Taximetriști” sau noaptea când măștile cad

Dincolo de componenta lui de farsă (mai degrabă călâie), dincolo și de problematica post-MeToo pe care surfa, filmul de acum doi ani al lui Bogdan Theodor Olteanu, Mia își ratează răzbunarea, mi s-a părut în primul rând (și m-a interesat ca atare) un film de autoreprezentare răsfățată din partea unei boeme bucureștene bine îmbrăcate, cu […]

Ediția 2022 a sondajului „Sight & Sound” privind „cele mai mari filme din toate timpurile”

Dintre toate clasamentele cu „cele mai bune/mari/importante filme din toate timpurile”, cele realizate de Sight & Sound (revista British Film Institute) sunt neegalate în autoritate canonică. În jurul lor, cinemateci din toată lumea organizează retrospective, profesori universitari întocmesc liste de vizionări obligatorii pentru studenții lor etc.   O dată la 10 ani, începând din 1952, […]

„Imaculat” și „Omul cu umbra”

Imaculat nu e un film pe care l-aș recomanda neapărat, dar nici nu i-aș contesta o anumită îndrăzneală – aceea de a se prezenta inițial ca un film mai degrabă realist, pentru ca pe parcurs să meargă tot mai adânc în expresionism. Co-regizat de Monica Stan (n. 1985) cu George Chiper-Lillemark (n. 1979) și distins […]

Elefantul alb al lui Cristian Mungiu

Într-un eseu din 1962, intitulat „White Elephant Art Vs. Termite Art”, marele critic american Manny Farber propunea o distincție, între timp clasicizată, între filme-termită și filme-elefant-alb. Filmele elefantine în sens farberian se recunosc după călcătura grea, după aerul important și după aparența de complexitate generată prin supraîncărcare – atât aglutinare de teme și simboluri la […]

Atunci când spațiul deschis e o închisoare: „Crai nou” al Alinei Grigore

Tema debutului regizoral al Alinei Grigore, Crai nou (Marele Premiu al Festivalului de la San Sebastian, ediția 2021), e familia (middle-class) ca iad: un univers ale cărui componente, după cum a formulat Constantin Pârvulescu într-o cronică laudativă publicată în revista Film, sunt „claustrofobia, situațiile de sadism și autodevorarea de tip sindrom Stockholm”. Tema respectivă e, […]

„Neidentificat”, „Miracol” și întorsăturile narative ale lui Bogdan George Apetri

Noul film al lui Bogdan George Apetri, Miracol, se așază în continuarea imediată a filmului său de anul trecut, Neidentificat, iar asta în mai multe feluri. Acțiunea se desfășoară în același oraș (care în niciunul dintre cele două filme nu e numit, dar din imagini e Piatra Neamț) și se învârte parțial în jurul aceleiași […]

Despre calitățile lui „Câmp de maci”

Câmp de maci cere empatie pentru condiția homosexualului silit să se camufleze, să fie un om cu două fețe, să defileze în uniformă de heterosexual, și o face cu elocvență și vigoare dramatică. Regizorul Eugen Jebeleanu și scenarista Ioana Moraru, ambii debutanți în cinema, creează un protagonist ale cărui două fețe contrastează la maximum – […]

Despre Radu Muntean și „Întregalde”: Destul de bun încât să merite discutat în contradictoriu

Protagoniștii bucureșteni ai celui mai nou film de Radu Muntean, Întregalde, sunt niște „middle-clași” (unii la 30, alții la 40 de ani) obișnuiți să îmbine plăcerile aventurii off-road cu satisfacțiile umanitarismului: opresc în sate izolate și distribuie alimente. Genul de caritate practicat de ei ca hobby e o țintă irezistibilă pentru satiră și, până acum, comentatorii filmului s-au concentrat […]

Tatăl meu e James Bond

Un cinema conectat la prezent: „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”

La începutul lui ianuarie am trimis la editura Berghahn Books manuscrisul unei cărți în limba engleză despre filmele lui Radu Jude. Cartea, pe care am scris-o împreună cu Veronica Lazăr, o să apară, sperăm noi, până la anul pe vremea asta. Ultimul capitol e despre Babardeală cu bucluc sau porno balamuc, pe care Jude ni-l […]