În dialog cu Ionuț Mareș despre André Bazin și „Ce este cinematograful?” (partea întâi)

21 februarie 2023 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Cărți de cinema, Film culture, Istoria filmului, Regizori români, Teorie | etichetat André Bazin, Cahiers du cinéma, Cristi Puiu, Editura Polirom, Films in Frame, Gillo Pontecorvo, Ionuț Mareș, Jacques Rivette, Lucruri care nu pot fi spuse altfel, Lucruri care nu pot fi spuse altfel. Un mod de a gîndi cinemaul André Bazin la Cristi Puiu, Noul Cinema Românesc, UNATC Press

Excelentul Ionuț Mareș m-a intervievat pentru Films in Frame cu ocazia publicării, de către UNATC Press și Editura Polirom, a primei traduceri integrale după Ce este cinematograful?, traducere coordonată de mine. Dialogul nostru o să apară în două părți. Prima parte e aici. Un fragment poate fi citit și mai jos: „În 2012 am publicat o carte care […]

„Taximetriști” sau noaptea când măștile cad

22 ianuarie 2023 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Polemici, Regizori români | etichetat Adrian Nicolae, Alex Mircioi, Alexandru Ion, Ana-Maria Guran, Andi Vasluianu, Apollo111, Atlas de mitocănie urbană, Aurora, Bogdan Theodor Olteanu, București Non Stop, Carol Ionescu, Câteva conversații despre o fată foarte înaltă, Cosmin "Micutzu" Nedelcu, Cosmin Nedelcu, Cristi Puiu, Dan Chișu, Felicia înainte de toate, Festivalul de la Cannes, Maria Popistașu, MeToo, Mia își ratează răzbunarea, Micutzu, Mihai Tița, Mircea Badea, Moartea domnului Lăzărescu, Monica Bîrlădeanu, Mădălina Stoica, Netflix, Noul Cinema Românesc, Rolando Matsangos, Răzvan Rădulescu, Scena9, Sieranevada, Taximetriști, Teambuilding, Uber, UNATC, Victoria Răileanu, Wong Kar-wai | 1 comentariu

Dincolo de componenta lui de farsă (mai degrabă călâie), dincolo și de problematica post-MeToo pe care surfa, filmul de acum doi ani al lui Bogdan Theodor Olteanu, Mia își ratează răzbunarea, mi s-a părut în primul rând (și m-a interesat ca atare) un film de autoreprezentare răsfățată din partea unei boeme bucureștene bine îmbrăcate, cu […]

Ediția 2022 a sondajului „Sight & Sound” privind „cele mai mari filme din toate timpurile”

2 decembrie 2022 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Istoria filmului | etichetat 2001: O odisee spațială, Abbas Kiarostami, Agnès Varda, Alexander Hackenschmied, Alfred Hitchcock, And Life Goes On, Apocalypse Now, Artavazd Peleshian, Au hasard Balthazar, Beau Travail, BFI, British Film Institute, Carlos, Carol Reed, Cei șapte samurai, Cele mai bune filme din toate timpurile, Cele mai importante filme din toate timpurile, Cele mai mari filme din toate timpurile, Cetățeanul Kane, Chantal Akerman, Claire Denis, Cléo de la 5 la 7, Cléo from 5 to 7, Close-Up, Cristi Puiu, David Lynch, Goldfinger, Guy Hamilton, In the Mood for Love, Jacques Tati, Jean Renoir, Jeanne Dielman, Jeanne Dielman 23 Quai du Commerce 1080 Bruxelles, John Ford, Les Vacances de Monsieur Hulot, Life and Nothing More, Madame de..., Max Ophüls, Maya Deren, Mer dare, Meshes of the Afternoon, Mulholland Drive, Nașul, Noul Cinema Românesc, Olivier Assayas, Orson Welles, Our Century, Persona, Regula jocului, Robert Bresson, Sight & Sound, Sight and Sound, Singin' in the Rain, The Death of Mr. Lăzărescu, The Searchers, The Third Man, Tokyo Story, Top, Vertigo, Wong Kar-wai, Yasujiro Ozu | 1 comentariu

Dintre toate clasamentele cu „cele mai bune/mari/importante filme din toate timpurile”, cele realizate de Sight & Sound (revista British Film Institute) sunt neegalate în autoritate canonică. În jurul lor, cinemateci din toată lumea organizează retrospective, profesori universitari întocmesc liste de vizionări obligatorii pentru studenții lor etc. O dată la 10 ani, începând din 1952, […]

„Imaculat” și „Omul cu umbra”

6 iunie 2022 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat 4 luni 3 săptămâni și zile, Adina Pintilie, Ana Dumitrașcu, Bogdan Farcaș, Cabinetul doctorului Caligari, Cezar Grumăzescu, ciné-vérité, De Sade, Diana Dumbravă, Dragoș Hanciu, expresionism, Filip Mureșan, George Chiper-Lillemark, Gheorge Blondă, Gheorghe Jorj Blondă, Ilona Brezoianu, Imaculat, Ingmar Bergman, Ivana Mladenovic, Moartea domnului Lăzărescu, Monica Stan, Noul Cinema Românesc, Nu mă atinge-mă, Nurse Ratched, Omul cu umbra, Ordonanța 13, Persona, Samuel Fuller, Shock Corridor, Soldații, UNATC, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "I. L. Caragiale", Vasile Pavel, Vasile Pavel-Digudai, Zbor deasupra unui cuib de cuci

Imaculat nu e un film pe care l-aș recomanda neapărat, dar nici nu i-aș contesta o anumită îndrăzneală – aceea de a se prezenta inițial ca un film mai degrabă realist, pentru ca pe parcurs să meargă tot mai adânc în expresionism. Co-regizat de Monica Stan (n. 1985) cu George Chiper-Lillemark (n. 1979) și distins […]

Elefantul alb al lui Cristian Mungiu

4 iunie 2022 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat 4 luni 3 săptămâni și 2 zile, Adrian Titieni, „White Elephant Art Vs. Termite Art”, Babardeală cu bucluc, Bacalaureat, Cristian Mungiu, Călătoriile lui Gulliver, Dardenne, Ditrău, După dealuri, frații Dardenne, Graham Greene, Greta Garbo, In the Mood for Love, Judith State, Katia Pascariu, Macrina Bârlădeanu, Manny Farber, Marin Grigore, NCR, Noul Cinema Românesc, Noul Cinema Românesc NCR, R.M.N., Radu Jude, Rimetea, Rosetta, Tudor Vladimir Panduru

Într-un eseu din 1962, intitulat „White Elephant Art Vs. Termite Art”, marele critic american Manny Farber propunea o distincție, între timp clasicizată, între filme-termită și filme-elefant-alb. Filmele elefantine în sens farberian se recunosc după călcătura grea, după aerul important și după aparența de complexitate generată prin supraîncărcare – atât aglutinare de teme și simboluri la […]

Atunci când spațiul deschis e o închisoare: „Crai nou” al Alinei Grigore

12 martie 2022 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat Adrian Pădurețu, Adrian Sitaru, Aferim!, Alexandra, Alina Grigore, Cea mai fericită fată din lume, Constantin Pârvulescu, Crai nou, Cristi Puiu, Călin Peter Netzer, Cătălin Olaru, Desmond Morris, Emil Măndănac, Felicia înainte de toate, Festivalul de Film de la San Sebastian, Festivalul de la San Sebastian, iklós Jancsó, Ilegitim, Ioana Chițu, Ioana Flora, Ioana Ilinca Neacșu, Ionuț Achivoaie, Lebensdorf, Maimuța goală, Marfa și banii, Melissa de Raaf, Mircea Postelnicu, Mircea Silaghi, NCR, Noul Cinema Românesc, Otto Barbarul, Poziția copilului, Radu Jude, Revista Film, Robi Urs, Răzvan Rădulescu, Sieranevada, Toată lumea din familia noastră, Trece și prin perete, Valentin Hotea, Victor Morozov, Vlad Ivanov | 1 comentariu

Tema debutului regizoral al Alinei Grigore, Crai nou (Marele Premiu al Festivalului de la San Sebastian, ediția 2021), e familia (middle-class) ca iad: un univers ale cărui componente, după cum a formulat Constantin Pârvulescu într-o cronică laudativă publicată în revista Film, sunt „claustrofobia, situațiile de sadism și autodevorarea de tip sindrom Stockholm”. Tema respectivă e, […]

„Neidentificat”, „Miracol” și întorsăturile narative ale lui Bogdan George Apetri

9 februarie 2022 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat 4 luni 3 săptămâni și 2 zile, Alfred Hitchcock, Ana Ularu, Andrei Rus, Aurora, Bogdan Farcaș, Bogdan George Apetri, Cezar Antal, Corneliu Porumboiu, Cristi Puiu, Cristian Mungiu, După dealuri, Emanuel Pârvu, Gică Petrescu, Hitchcock, Ioana Bugarin, Iulian Postelnicu, Luminița Gheorghiu, Mia își ratează răzbunarea, Miklós Jancsó, Mimi Brănescu, Miracol, Moartea domnului Lăzărescu, Neidentificat, Noul Cinema Românesc, Oleg Mutu, Otto Barbarul, Piatra Neamț, Polițist adjectiv, Psycho, Sieranevada, thriller procedural, Toto Cutugno, Valentin Popescu, Valeriu Andriuță, Vasile Muraru, Victor Morozov

Noul film al lui Bogdan George Apetri, Miracol, se așază în continuarea imediată a filmului său de anul trecut, Neidentificat, iar asta în mai multe feluri. Acțiunea se desfășoară în același oraș (care în niciunul dintre cele două filme nu e numit, dar din imagini e Piatra Neamț) și se învârte parțial în jurul aceleiași […]

Despre calitățile lui „Câmp de maci”

20 septembrie 2021 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat 5 minute, Alex Călin, Alexandru Potocean, Câmp de maci, Cendana Trifan, Conrad Mericoffer, Dan Chișu, Eugen Jebeleanu, Florin Caracala, George Piștereanu, Hârtia va fi albastră, Ioana Moraru, Ionuț Niculae, LGBT, Marius Panduru, Moartea domnului Lăzărescu, NCR, Noul Cinema Românesc, Radouan Leflahi, Rolando Matsangos, Răzvan Rădulescu, The Kids Are All Right

Câmp de maci cere empatie pentru condiția homosexualului silit să se camufleze, să fie un om cu două fețe, să defileze în uniformă de heterosexual, și o face cu elocvență și vigoare dramatică. Regizorul Eugen Jebeleanu și scenarista Ioana Moraru, ambii debutanți în cinema, creează un protagonist ale cărui două fețe contrastează la maximum – […]

Despre Radu Muntean și „Întregalde”: Destul de bun încât să merite discutat în contradictoriu

6 august 2021 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat "Un certain regard", Alex Bogdan, Alexandru Baciu, Alice T., Ana Maria Sandu, „Quinzaine des réalisateurs”, Întregalde, Bacalaureat, Boogie, Corneliu Porumboiu, Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Cătălin Olaru, După dealuri, Florin Lăzărescu, Forrest Gump, Hârtia va fi albastră, Hellboy, Ilona Brezoianu, Lampa cu căciulă, Marți după Crăciun, Maria Popistașu, Mimi Brănescu, Mirela Oprișor, Moartea domnului Lăzărescu, NCR, Noul Cinema Românesc, Radu Jude, Radu Muntean, Roxana Călinescu, Răzvan Rădulescu, Toma Cuzin, Un etaj mai jos, Veronica Lazăr | 1 comentariu

Protagoniștii bucureșteni ai celui mai nou film de Radu Muntean, Întregalde, sunt niște „middle-clași” (unii la 30, alții la 40 de ani) obișnuiți să îmbine plăcerile aventurii off-road cu satisfacțiile umanitarismului: opresc în sate izolate și distribuie alimente. Genul de caritate practicat de ei ca hobby e o țintă irezistibilă pentru satiră și, până acum, comentatorii filmului s-au concentrat […]

Tatăl meu e James Bond

25 iulie 2021 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat Adrian Sitaru, Adrian Titieni, Bogdan Dumitrache, Constantin Popescu, Cristi Puiu, Călin Peter Netzer, Daniel Sandu, Din dragoste cu cele mai bune intenții, După dealuri, Elena Purea, Judith State, Luminița Gheorghiu, Moartea domnului Lăzărescu, NCR, Noul Cinema Românesc, Petre Bog, Petronela Grigorescu, Pororoca, Poziția copilului, Radu Botar, Sieranevada, Tata mută munții, Tudor Vladimir Panduru, Valeriu Andriuță, Virgil Aioanei | 3 comentarii

Lucruri care nu pot fi spuse altfel

Un blog de Andrei Gorzo

Arhiva etichetelor: Noul Cinema Românesc