O mimare a stăpînirii unui subiect: Doru Pop, „Romanian New Wave Cinema: An Introduction”

Această recenzie a apărut în Dilema veche, nr. 584, 23-29 aprilie 2015. Romanian New Wave Cinema: An Introduction (McFarland & Company, Jefferson, North Carolina, 2014) e o carte scrisă în limba engleză de universitarul clujean Doru Pop, avînd ca subiect filmele generației de cineaști care s-a afirmat după 2000. Inițial, Pop anunță că va privi acest cinema ca […]

Filmul românesc: mod de folosire anticapitalist

Cartea lui Bogdan Popa Sexul și capitalul (Tracus Arte, 2017) se subintitulează O teorie a filmului românesc, însă nu propune o teorie propriu-zisă a filmului românesc. (Printre autorii pe care-i citează sau la care face trimitere Bogdan Popa în cele peste 300 de pagini ale cărții nu se numără, cu excepția lui Gilles Deleuze, aproape […]

Dialog despre critica de film, cu Ileana Bîrsan, Irina Trocan și Ionuț Mareș

La invitația generoasei noastre colege Ileana Bîrsan, Irina Trocan, Ionuț Mareș și cu mine am discutat despre critica de cinema în cadrul unui eveniment din seria „Cercul”, desfășurat pe 30 mai la librăria Cărturești-Verona din București și transmis live de Cinepub.

„Inimi cicatrizate” – un film de Radu Jude

Un text de Veronica Lazăr și Andrei Gorzo   Alexandru Dabija în timpul filmărilor la „Inimi cicatrizate” (foto Silviu Gheție)   Relația dintre film și textul literar   Pe genericul său de început, foarte frumosul și stimulantul film Inimi cicatrizate se prezintă ca o “adaptare liberă după opera literară a lui Max Blecher”. Merită stabilit […]

O moarte în familie: „Sieranevada” al lui Cristi Puiu

Filmul precedent al lui Cristi Puiu, lansat în 2010 în secțiunea “Un Certain Regard” a Festivalului de la Cannes și cu un an mai târziu în cinematografele din România, se intitula Aurora și dura trei ore. O ficțiune prezentată într-un mod îndatorat documentarului observațional, Aurora urmărea du-te-vino-urile prin oraș ale unui bucureștean, pe parcursul unei […]

Note despre „Bacalaureat”

Ca să-și fiarbă protagonistul (adică pe doctorul jucat de Adrian Titieni) la foc susținut, Mungiu recurge inclusiv la o serie de efecte împrumutate de la Haneke. În acest demers, Mungiu e practic un pastișor care lucrează cu rigla. Pe lîngă refuzul de a dezlega explicit misterul din jurul agresării fetei (identitatea făptașului, rolul jucat în […]