Elefantul alb al lui Cristian Mungiu

Într-un eseu din 1962, intitulat „White Elephant Art Vs. Termite Art”, marele critic american Manny Farber propunea o distincție, între timp clasicizată, între filme-termită și filme-elefant-alb. Filmele elefantine în sens farberian se recunosc după călcătura grea, după aerul important și după aparența de complexitate generată prin supraîncărcare – atât aglutinare de teme și simboluri la […]

Atunci când spațiul deschis e o închisoare: „Crai nou” al Alinei Grigore

Tema debutului regizoral al Alinei Grigore, Crai nou (Marele Premiu al Festivalului de la San Sebastian, ediția 2021), e familia (middle-class) ca iad: un univers ale cărui componente, după cum a formulat Constantin Pârvulescu într-o cronică laudativă publicată în revista Film, sunt „claustrofobia, situațiile de sadism și autodevorarea de tip sindrom Stockholm”. Tema respectivă e, […]

Despre calitățile lui „Câmp de maci”

Câmp de maci cere empatie pentru condiția homosexualului silit să se camufleze, să fie un om cu două fețe, să defileze în uniformă de heterosexual, și o face cu elocvență și vigoare dramatică. Regizorul Eugen Jebeleanu și scenarista Ioana Moraru, ambii debutanți în cinema, creează un protagonist ale cărui două fețe contrastează la maximum – […]

Despre Radu Muntean și „Întregalde”: Destul de bun încât să merite discutat în contradictoriu

Protagoniștii bucureșteni ai celui mai nou film de Radu Muntean, Întregalde, sunt niște „middle-clași” (unii la 30, alții la 40 de ani) obișnuiți să îmbine plăcerile aventurii off-road cu satisfacțiile umanitarismului: opresc în sate izolate și distribuie alimente. Genul de caritate practicat de ei ca hobby e o țintă irezistibilă pentru satiră și, până acum, comentatorii filmului s-au concentrat […]

Tatăl meu e James Bond

20 de ani de la „Marfa și banii”

Lungmetrajul de debut al regizorului Cristi Puiu, Marfa și banii, este considerat a fi actul de naștere al Noului Cinema Românesc înflorit la începutul secolului XXI. A apărut chiar în 2001; 2000 fusese un an fără nicio premieră cinematografică românească – nadirul crizei instituționale, de capital și de limbaj cinematografic care cuprinsese industria filmului autohton în primul […]

Pentru „Cahiers”, despre cinemaul românesc de după Noul Cinema Românesc

Tocmai a apărut numărul 769 (octombrie 2020) din Cahiers du cinéma. Am un articol în el – despre perspectivele cinemaului românesc în epoca de după Noul Cinema Românesc, epocă în care ne aflăm deja de vreo trei ani. Cahiers nu obișnuiește să-și încarce online decât o foarte mică parte din conținut (practic doar editorialul). Deocamdată, […]

„Peștișori multicolori care-ți ciugulesc din palmă”: Despre „Felicia, înainte de toate”

Apărut în 2005, Moartea domnului Lăzărescu al lui Cristi Puiu (după un scenariu de Puiu și Răzvan Rădulescu) a devenit un film-far pentru o întreagă generație de regizori români. „Rețeta românească” pusă la punct prin emularea esteticii sale a dominat timp de vreo zece ani cinemaul românesc cu ambiții de recunoaștere critică internațională. Ultimul an […]