Elefantul alb al lui Cristian Mungiu

4 iunie 2022 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat 4 luni 3 săptămâni și 2 zile, Adrian Titieni, „White Elephant Art Vs. Termite Art”, Babardeală cu bucluc, Bacalaureat, Cristian Mungiu, Călătoriile lui Gulliver, Dardenne, Ditrău, După dealuri, frații Dardenne, Graham Greene, Greta Garbo, In the Mood for Love, Judith State, Katia Pascariu, Macrina Bârlădeanu, Manny Farber, Marin Grigore, NCR, Noul Cinema Românesc, Noul Cinema Românesc NCR, R.M.N., Radu Jude, Rimetea, Rosetta, Tudor Vladimir Panduru

Într-un eseu din 1962, intitulat „White Elephant Art Vs. Termite Art”, marele critic american Manny Farber propunea o distincție, între timp clasicizată, între filme-termită și filme-elefant-alb. Filmele elefantine în sens farberian se recunosc după călcătura grea, după aerul important și după aparența de complexitate generată prin supraîncărcare – atât aglutinare de teme și simboluri la […]

Atunci când spațiul deschis e o închisoare: „Crai nou” al Alinei Grigore

12 martie 2022 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat Adrian Pădurețu, Adrian Sitaru, Aferim!, Alexandra, Alina Grigore, Cea mai fericită fată din lume, Constantin Pârvulescu, Crai nou, Cristi Puiu, Călin Peter Netzer, Cătălin Olaru, Desmond Morris, Emil Măndănac, Felicia înainte de toate, Festivalul de Film de la San Sebastian, Festivalul de la San Sebastian, iklós Jancsó, Ilegitim, Ioana Chițu, Ioana Flora, Ioana Ilinca Neacșu, Ionuț Achivoaie, Lebensdorf, Maimuța goală, Marfa și banii, Melissa de Raaf, Mircea Postelnicu, Mircea Silaghi, NCR, Noul Cinema Românesc, Otto Barbarul, Poziția copilului, Radu Jude, Revista Film, Robi Urs, Răzvan Rădulescu, Sieranevada, Toată lumea din familia noastră, Trece și prin perete, Valentin Hotea, Victor Morozov, Vlad Ivanov | 1 comentariu

Tema debutului regizoral al Alinei Grigore, Crai nou (Marele Premiu al Festivalului de la San Sebastian, ediția 2021), e familia (middle-class) ca iad: un univers ale cărui componente, după cum a formulat Constantin Pârvulescu într-o cronică laudativă publicată în revista Film, sunt „claustrofobia, situațiile de sadism și autodevorarea de tip sindrom Stockholm”. Tema respectivă e, […]

Despre calitățile lui „Câmp de maci”

20 septembrie 2021 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat 5 minute, Alex Călin, Alexandru Potocean, Câmp de maci, Cendana Trifan, Conrad Mericoffer, Dan Chișu, Eugen Jebeleanu, Florin Caracala, George Piștereanu, Hârtia va fi albastră, Ioana Moraru, Ionuț Niculae, LGBT, Marius Panduru, Moartea domnului Lăzărescu, NCR, Noul Cinema Românesc, Radouan Leflahi, Rolando Matsangos, Răzvan Rădulescu, The Kids Are All Right

Câmp de maci cere empatie pentru condiția homosexualului silit să se camufleze, să fie un om cu două fețe, să defileze în uniformă de heterosexual, și o face cu elocvență și vigoare dramatică. Regizorul Eugen Jebeleanu și scenarista Ioana Moraru, ambii debutanți în cinema, creează un protagonist ale cărui două fețe contrastează la maximum – […]

Despre Radu Muntean și „Întregalde”: Destul de bun încât să merite discutat în contradictoriu

6 august 2021 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat "Un certain regard", Alex Bogdan, Alexandru Baciu, Alice T., Ana Maria Sandu, „Quinzaine des réalisateurs”, Întregalde, Bacalaureat, Boogie, Corneliu Porumboiu, Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Cătălin Olaru, După dealuri, Florin Lăzărescu, Forrest Gump, Hârtia va fi albastră, Hellboy, Ilona Brezoianu, Lampa cu căciulă, Marți după Crăciun, Maria Popistașu, Mimi Brănescu, Mirela Oprișor, Moartea domnului Lăzărescu, NCR, Noul Cinema Românesc, Radu Jude, Radu Muntean, Roxana Călinescu, Răzvan Rădulescu, Toma Cuzin, Un etaj mai jos, Veronica Lazăr | 1 comentariu

Protagoniștii bucureșteni ai celui mai nou film de Radu Muntean, Întregalde, sunt niște „middle-clași” (unii la 30, alții la 40 de ani) obișnuiți să îmbine plăcerile aventurii off-road cu satisfacțiile umanitarismului: opresc în sate izolate și distribuie alimente. Genul de caritate practicat de ei ca hobby e o țintă irezistibilă pentru satiră și, până acum, comentatorii filmului s-au concentrat […]

Tatăl meu e James Bond

25 iulie 2021 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat Adrian Sitaru, Adrian Titieni, Bogdan Dumitrache, Constantin Popescu, Cristi Puiu, Călin Peter Netzer, Daniel Sandu, Din dragoste cu cele mai bune intenții, După dealuri, Elena Purea, Judith State, Luminița Gheorghiu, Moartea domnului Lăzărescu, NCR, Noul Cinema Românesc, Petre Bog, Petronela Grigorescu, Pororoca, Poziția copilului, Radu Botar, Sieranevada, Tata mută munții, Tudor Vladimir Panduru, Valeriu Andriuță, Virgil Aioanei | 3 comentarii

20 de ani de la „Marfa și banii”

11 ianuarie 2021 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Istoria filmului, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat Alex. Leo Șerban, Alexandru Papadopol, André Bazin, București, Cannes, cinemaul narativ de tip clasic, Constanța, Cristi Puiu, David Bordwell, dedramatizare, Dilema, Dragoș Bucur, Festivalul de la Cannes, Ioana Flora, Marfa și banii, Medgidia, Mihai Chirilov, Mircea Daneliuc, NCR, Noul Cinema Românesc, Quinzaine des réalisateurs, Răzvan Rădulescu, Răzvan Vasilescu, Silviu Stavilă, Valerian Sava | 4 comentarii

Lungmetrajul de debut al regizorului Cristi Puiu, Marfa și banii, este considerat a fi actul de naștere al Noului Cinema Românesc înflorit la începutul secolului XXI. A apărut chiar în 2001; 2000 fusese un an fără nicio premieră cinematografică românească – nadirul crizei instituționale, de capital și de limbaj cinematografic care cuprinsese industria filmului autohton în primul […]

Pentru „Cahiers”, despre cinemaul românesc de după Noul Cinema Românesc

8 octombrie 2020 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat Cahiers du cinéma, NCR, Noul Cinema Românesc

Tocmai a apărut numărul 769 (octombrie 2020) din Cahiers du cinéma. Am un articol în el – despre perspectivele cinemaului românesc în epoca de după Noul Cinema Românesc, epocă în care ne aflăm deja de vreo trei ani. Cahiers nu obișnuiește să-și încarce online decât o foarte mică parte din conținut (practic doar editorialul). Deocamdată, […]

„Peștișori multicolori care-ți ciugulesc din palmă”: Despre „Felicia, înainte de toate”

23 august 2020 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat 4 luni 3 săptămâni și 2 zile, Adrian Sitaru, Adăpost, Alexandru Baciu, Alice T., Ana Lungu, Ana Szel, Anca Damian, Andrei Ujică, Aurora, Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu, Bacalaureat, Bogdan George Apetri, București, Burta balenei, Cannes, Cea mai fericită fată din lume, CNC, Constantin Popescu, Corneliu Porumboiu, Costi Rogozanu, Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Die feinen Unterschiede, Dragomir Sholev, Felicia înainte de toate, Gelu Nițu, Hârtia va fi albastră, Ileana Cernat, Marți după Crăciun, Marian Crișan, Melissa de Raaf, Micile diferențe, Moartea domnului Lăzărescu, Morgen, NCR, Noul Cinema Românesc, O Ensaio, Ozana Oancea, Periferic, Peter Călin Netzer, Podslon, Poziția copilului, Principii de viață, Radu Gabrea, Radu Jude, Radu Muntean, Rafi Pitts, Răzvan Rădulescu, Sieranevada, Soy Nero, Sylvie Michel, Tamar Guimarães, Teodosie cel Mic, TIFF, Un etaj mai jos, Ursul de Aur, Vasile Menzel, Victoria Cociaș | 3 comentarii

Apărut în 2005, Moartea domnului Lăzărescu al lui Cristi Puiu (după un scenariu de Puiu și Răzvan Rădulescu) a devenit un film-far pentru o întreagă generație de regizori români. „Rețeta românească” pusă la punct prin emularea esteticii sale a dominat timp de vreo zece ani cinemaul românesc cu ambiții de recunoaștere critică internațională. Ultimul an […]

Lucruri care nu pot fi spuse altfel

Un blog de Andrei Gorzo

Arhiva etichetelor: NCR