„Taximetriști” sau noaptea când măștile cad

Dincolo de componenta lui de farsă (mai degrabă călâie), dincolo și de problematica post-MeToo pe care surfa, filmul de acum doi ani al lui Bogdan Theodor Olteanu, Mia își ratează răzbunarea, mi s-a părut în primul rând (și m-a interesat ca atare) un film de autoreprezentare răsfățată din partea unei boeme bucureștene bine îmbrăcate, cu […]

În dialog cu Aurelian Giugăl despre filmul românesc contemporan

Caracteristicile cinemaului românesc al anilor ’90, ale NCR-ului (Noului Cinema Românesc) anilor 2000 și ale epocii post-NCR în care ne găsim acum; dacă avem sau nu un cinema angajat politic, un cinema popular sau un cinema experimental; dacă filmele sunt condamnate să fie copiii timpului lor sau dacă sunt beneficiarele unei anumite autonomii a esteticului; […]

„Imaculat” și „Omul cu umbra”

Imaculat nu e un film pe care l-aș recomanda neapărat, dar nici nu i-aș contesta o anumită îndrăzneală – aceea de a se prezenta inițial ca un film mai degrabă realist, pentru ca pe parcurs să meargă tot mai adânc în expresionism. Co-regizat de Monica Stan (n. 1985) cu George Chiper-Lillemark (n. 1979) și distins […]

„Neidentificat”, „Miracol” și întorsăturile narative ale lui Bogdan George Apetri

Noul film al lui Bogdan George Apetri, Miracol, se așază în continuarea imediată a filmului său de anul trecut, Neidentificat, iar asta în mai multe feluri. Acțiunea se desfășoară în același oraș (care în niciunul dintre cele două filme nu e numit, dar din imagini e Piatra Neamț) și se învârte parțial în jurul aceleiași […]

Despre calitățile lui „Câmp de maci”

Câmp de maci cere empatie pentru condiția homosexualului silit să se camufleze, să fie un om cu două fețe, să defileze în uniformă de heterosexual, și o face cu elocvență și vigoare dramatică. Regizorul Eugen Jebeleanu și scenarista Ioana Moraru, ambii debutanți în cinema, creează un protagonist ale cărui două fețe contrastează la maximum – […]

Despre Radu Muntean și „Întregalde”: Destul de bun încât să merite discutat în contradictoriu

Protagoniștii bucureșteni ai celui mai nou film de Radu Muntean, Întregalde, sunt niște „middle-clași” (unii la 30, alții la 40 de ani) obișnuiți să îmbine plăcerile aventurii off-road cu satisfacțiile umanitarismului: opresc în sate izolate și distribuie alimente. Genul de caritate practicat de ei ca hobby e o țintă irezistibilă pentru satiră și, până acum, comentatorii filmului s-au concentrat […]

Tatăl meu e James Bond

„Poate mai trăiesc și azi”, „Berliner” și „Certitudinea probabilităților”

La sfârșitul anilor 2000 și în primii ani 2010 m-am ocupat de selecția filmelor pentru un festival bucureștean de scurtmetraj (azi defunct, din păcate), NexT. În calitatea aceea nu-mi amintesc să fi trăit vreun moment de satisfacție mai mare decât atunci când am văzut pentru prima dată – și atunci când am prezentat publicului de […]

O notă despre cinema ca „pulbere de gesturi”

La rubrica de film din Dilema veche (pe vremuri rubrica mea!), Victor Morozov scrie săptămâna asta despre un clasic sovietic din anii ’30 – „Pe malul mării albastre” al lui Boris Barnet. Morozov, care întotdeauna formulează minunat, descrie filmul ca „o colecție prețioasă de gesturi pe care cinema-ul, luat pe nepregătite, încă nu știa cum […]

„Peștișori multicolori care-ți ciugulesc din palmă”: Despre „Felicia, înainte de toate”

Apărut în 2005, Moartea domnului Lăzărescu al lui Cristi Puiu (după un scenariu de Puiu și Răzvan Rădulescu) a devenit un film-far pentru o întreagă generație de regizori români. „Rețeta românească” pusă la punct prin emularea esteticii sale a dominat timp de vreo zece ani cinemaul românesc cu ambiții de recunoaștere critică internațională. Ultimul an […]