De la jumătatea anilor ’90 – adică după L’eau froide (1994) și Irma Vep (1996), cele două filme (al cincilea și al șaselea lungmetraj regizate de el) care l-au consacrat –, cinemaul lui Olivier Assayas s-a dezvoltat în două mari direcții. Una – exemplificată de Fin août, début septembre (1998) – este cea a filmelor […]