Există vreun film românesc în care vremea să fie mai consecvent-mizerabilă decât e în Heidi, cel de-al patrulea lungmetraj al lui Cătălin Mitulescu? Acest sumbru polar „existențial” e tot numai lapoviță, hârtoape, petice de zăpadă cu noroi. Grosul acțiunii se desfășoară într-o succesiune de spații dezolante de la periferia Bucureștiului – parcări, depozite, un birt […]