Note despre cinemaul lui Olivier Assayas (partea a II-a)

Prima parte a acestui eseu poate fi citită aici. În primele sale momente, filmul Ora de vară – făcut de Olivier Assayas imediat după punkist-țepoasa lui trilogie dedicată jet lag-ului și non-locurilor pe care le-a produs globalizarea – poate părea o întoarcere la filonul stereotipic-francez care dăduse Fin août, début septembre și Les destinées sentimentales […]

Note despre cinemaul lui Olivier Assayas (partea I)

De la jumătatea anilor ’90 – adică după L’eau froide (1994) și Irma Vep (1996), cele două filme (al cincilea și al șaselea lungmetraj regizate de el) care l-au consacrat –, cinemaul lui Olivier Assayas s-a dezvoltat în două mari direcții. Una – exemplificată de Fin août, début septembre (1998) – este cea a filmelor […]