Elefantul alb al lui Cristian Mungiu

Într-un eseu din 1962, intitulat „White Elephant Art Vs. Termite Art”, marele critic american Manny Farber propunea o distincție, între timp clasicizată, între filme-termită și filme-elefant-alb. Filmele elefantine în sens farberian se recunosc după călcătura grea, după aerul important și după aparența de complexitate generată prin supraîncărcare – atât aglutinare de teme și simboluri la […]

„Neidentificat”, „Miracol” și întorsăturile narative ale lui Bogdan George Apetri

Noul film al lui Bogdan George Apetri, Miracol, se așază în continuarea imediată a filmului său de anul trecut, Neidentificat, iar asta în mai multe feluri. Acțiunea se desfășoară în același oraș (care în niciunul dintre cele două filme nu e numit, dar din imagini e Piatra Neamț) și se învârte parțial în jurul aceleiași […]

Despre Radu Muntean și „Întregalde”: Destul de bun încât să merite discutat în contradictoriu

Protagoniștii bucureșteni ai celui mai nou film de Radu Muntean, Întregalde, sunt niște „middle-clași” (unii la 30, alții la 40 de ani) obișnuiți să îmbine plăcerile aventurii off-road cu satisfacțiile umanitarismului: opresc în sate izolate și distribuie alimente. Genul de caritate practicat de ei ca hobby e o țintă irezistibilă pentru satiră și, până acum, comentatorii filmului s-au concentrat […]

Tatăl meu e James Bond

O mimare a stăpînirii unui subiect: Doru Pop, „Romanian New Wave Cinema: An Introduction”

Această recenzie a apărut în Dilema veche, nr. 584, 23-29 aprilie 2015. Romanian New Wave Cinema: An Introduction (McFarland & Company, Jefferson, North Carolina, 2014) e o carte scrisă în limba engleză de universitarul clujean Doru Pop, avînd ca subiect filmele generației de cineaști care s-a afirmat după 2000. Inițial, Pop anunță că va privi acest cinema ca […]