Despre critica de film – dacă a murit sau nu – în „Suplimentul de cultură”

  Anchetă despre critica de film, realizată de Iulia Blaga și apărută în Suplimentul de cultură sub titlul „Critica de film – îi mai cîntăm prohodul sau navigăm odată cu vremurile?”. Alături de excelenți colegi/prieteni ca Ionuț Mareș, Ancuța Proca, Irina Trocan și alții, am răspuns (pe larg) și eu. Din răspunsul meu: „Dacă instituțiile tradiționale ale […]

„Toni Erdmann”: Luînd clasa de mijloc în serios

Un text de Andrei Gorzo și Veronica Lazăr  Acest text este în parte o replică dată unei cronici la filmul german Toni Erdmann, publicată recent de David Schwartz în Gazeta de artă politică (http://artapolitica.ro/2016/11/02/toni-erdmann-perspectiva-salbaticului/). El provine atît dintr-un interes față de filmul Toni Erdmann, care ar fi rezultat în mod normal într-o cronică de sine […]

Două de gen

  În lungmetrajul de debut al lui Bogdan Mirică, intitulat Cîini, Dragoș Bucur joacă rolul unui bărbat sosit de la București undeva în Dobrogea, aproape de granița cu Ucraina, ca să ia în primire o moștenire: o casă ridicată în pustietate, cu pustietatea cu tot – 550 de hectare de pămînt care i-ar fi aparținut […]

„Inimi cicatrizate” – un film de Radu Jude

Un text de Veronica Lazăr și Andrei Gorzo   Alexandru Dabija în timpul filmărilor la „Inimi cicatrizate” (foto Silviu Gheție)   Relația dintre film și textul literar   Pe genericul său de început, foarte frumosul și stimulantul film Inimi cicatrizate se prezintă ca o “adaptare liberă după opera literară a lui Max Blecher”. Merită stabilit […]

O moarte în familie: „Sieranevada” al lui Cristi Puiu

Filmul precedent al lui Cristi Puiu, lansat în 2010 în secțiunea “Un Certain Regard” a Festivalului de la Cannes și cu un an mai târziu în cinematografele din România, se intitula Aurora și dura trei ore. O ficțiune prezentată într-un mod îndatorat documentarului observațional, Aurora urmărea du-te-vino-urile prin oraș ale unui bucureștean, pe parcursul unei […]

Note despre „Bacalaureat”

Ca să-și fiarbă protagonistul (adică pe doctorul jucat de Adrian Titieni) la foc susținut, Mungiu recurge inclusiv la o serie de efecte împrumutate de la Haneke. În acest demers, Mungiu e practic un pastișor care lucrează cu rigla. Pe lîngă refuzul de a dezlega explicit misterul din jurul agresării fetei (identitatea făptașului, rolul jucat în […]