În dialog cu Aurelian Giugăl despre filmul românesc contemporan

12 noiembrie 2022 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Cărți de cinema, Film culture, Istoria filmului, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat Aurelian Giugăl, Corneliu Porumboiu, Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Cultura, Filmul tranziției, Filmul tranziției. Contribuții la interpretarea cinemaului românesc "nouăzecist", Furia, Gabriela Filippi, Marfa și banii, Moartea domnului Lăzărescu, Nae Caranfil, Occident, Radu Gabrea, Radu Jude, Radu Mihăileanu, Radu Muntean, Revista Cultura

Caracteristicile cinemaului românesc al anilor ’90, ale NCR-ului (Noului Cinema Românesc) anilor 2000 și ale epocii post-NCR în care ne găsim acum; dacă avem sau nu un cinema angajat politic, un cinema popular sau un cinema experimental; dacă filmele sunt condamnate să fie copiii timpului lor sau dacă sunt beneficiarele unei anumite autonomii a esteticului; […]

Trecutul e o altă țară: „Metronom” și „Pentru mine tu ești Ceaușescu”

31 iulie 2022 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat "Un certain regard", 4 luni 3 săptămâni și 2 zile, Alexandru Belc, Andrei Gruzsnisczki, Andrei Miercure, Andrei Ujică, Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu, Bogdan Ionescu, Cannes, Ceaușescu, coming-of-age, Comunism, Cornel Chiriac, Cristian Mungiu, Cu pleoapa de argint, documentar experimental, Elena Ceaușescu, Emil Bodnăraș, Șerban Lazarovici, Florin Piersic Jr., Gheorghe Gheorghiu-Dej, I Fought the Law and the Law Won, Ioana Covalciuc, John le Carré, Mara Bugarin, Metronom, Mihai Burcea, Mihai Călin, Mircea Florian, Monumentul Eroilor Patriei, Paul Duncă, Pentru mine tu ești Ceaușescu, QED, Quod erat demonstrandum, Radio Europa Liberă, Radio România, Radu Jude, retro, Sebastian Mihăilescu, Securitate, Siguranță, Tezele din iulie, Tipografic majuscul, Tudor Vladimir Panduru, Victor Morozov, Vlad Ivanov

Suntem într-un bloc interbelic de prin Cotroceni (pe-aproape de Monumentul Eroilor Patriei), într-o seară blândă de octombrie 1972, în apartamentul unei eleve de-a XII-a de la liceul „Gheorghe Lazăr”, care, profitând de plecarea părinților ei într-o delegație, și-a chemat colegii la un „ceai dansant”. Cineva pune la picup un disc de Mircea Florian și, timp […]

Elefantul alb al lui Cristian Mungiu

4 iunie 2022 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat 4 luni 3 săptămâni și 2 zile, Adrian Titieni, „White Elephant Art Vs. Termite Art”, Babardeală cu bucluc, Bacalaureat, Cristian Mungiu, Călătoriile lui Gulliver, Dardenne, Ditrău, După dealuri, frații Dardenne, Graham Greene, Greta Garbo, In the Mood for Love, Judith State, Katia Pascariu, Macrina Bârlădeanu, Manny Farber, Marin Grigore, NCR, Noul Cinema Românesc, Noul Cinema Românesc NCR, R.M.N., Radu Jude, Rimetea, Rosetta, Tudor Vladimir Panduru

Într-un eseu din 1962, intitulat „White Elephant Art Vs. Termite Art”, marele critic american Manny Farber propunea o distincție, între timp clasicizată, între filme-termită și filme-elefant-alb. Filmele elefantine în sens farberian se recunosc după călcătura grea, după aerul important și după aparența de complexitate generată prin supraîncărcare – atât aglutinare de teme și simboluri la […]

„Neidentificat”, „Miracol” și întorsăturile narative ale lui Bogdan George Apetri

9 februarie 2022 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat 4 luni 3 săptămâni și 2 zile, Alfred Hitchcock, Ana Ularu, Andrei Rus, Aurora, Bogdan Farcaș, Bogdan George Apetri, Cezar Antal, Corneliu Porumboiu, Cristi Puiu, Cristian Mungiu, După dealuri, Emanuel Pârvu, Gică Petrescu, Hitchcock, Ioana Bugarin, Iulian Postelnicu, Luminița Gheorghiu, Mia își ratează răzbunarea, Miklós Jancsó, Mimi Brănescu, Miracol, Moartea domnului Lăzărescu, Neidentificat, Noul Cinema Românesc, Oleg Mutu, Otto Barbarul, Piatra Neamț, Polițist adjectiv, Psycho, Sieranevada, thriller procedural, Toto Cutugno, Valentin Popescu, Valeriu Andriuță, Vasile Muraru, Victor Morozov

Noul film al lui Bogdan George Apetri, Miracol, se așază în continuarea imediată a filmului său de anul trecut, Neidentificat, iar asta în mai multe feluri. Acțiunea se desfășoară în același oraș (care în niciunul dintre cele două filme nu e numit, dar din imagini e Piatra Neamț) și se învârte parțial în jurul aceleiași […]

Narcos, militari, o mamă vigilante și un cinema transnațional: La civil al Teodorei Mihai

3 noiembrie 2021 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat "Un certain regard", Adrian Titieni, Cristian Mungiu, frații Dardenne, Habacuc Antonio De Rosario, Kathryn Bigelow, La civil, Marius Panduru, Michel Franco, Nuevo orden, Osama bin Laden, Otto Barbarul, Tata mută munții, Teodora Ana Mihai, Teodora Mihai, Victor Morozov, Zero Dark Thirty | 1 comentariu

La civil este primul lungmetraj de ficțiune al regizoarei belgiene de origine română Teodora Mihai (născută la București în 1981 și emigrată în 1989). Prezentat anul acesta la Cannes în cadrul secțiunii „Un certain regard”, el a fost distins cu un „Premiu al îndrăznelii” – poate că pe merit, deși forma de îndrăzneală pe care […]

Mohoreala monotonă și generică a lui „Otto Barbarul”

27 septembrie 2021 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat Adrian Titieni, Alice T., Bogdan Theodor Olteanu, Constantin Drăgănescu, Cristian Mungiu, frații Dardenne, Ioana Bugarin, Iulian Postelnicu, Legături bolnăvicioase, Lumea e a mea, Marc Titieni, Maria Popistașu, Mia își ratează răzbunarea, Mihaela Sîrbu, Misfits, Nicolae Constantin Tănase, Noul Cinema Românesc NCR, Otto Barbarul, punk, Radu Muntean, Ruxandra Ghițescu, Tata mută munții, TIFF, Tudor Giurgiu, Zilele Filmului Românesc | 3 comentarii

Otto Barbarul, care a luat Premiul „Zilelor Filmului Românesc” la TIFF 2021 și rulează acum în cinematografe, se prezintă ca un portret de adolescent traumatizat, surprins imediat după o tragedie. Tavi, zis Otto (Marc Titieni), e elev în clasa a XII-a într-un liceu bucureștean de elită și chitarist într-o formație punk. Locuiește într-un apartament de bloc, […]

„Mia își ratează răzbunarea” ca film-manifest al unei micro-culturi

14 septembrie 2021 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Polemici, Regizori români | etichetat Adrian Nicolae, Alexandru Ion, Ana Lungu, Apollo 111, Bogdan Theodor Olteanu, Carol Ionescu, Câteva conversații despre o fată foarte înaltă, cinema românesc independent, CNC, Corneliu Porumboiu, Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Ioana Bugarin, Ivana cea groaznică, Ivana Mladenović, Maria Popistașu, Mia își ratează răzbunarea, Scena 9, Scena9, Ultimul tango la Paris, UNATC, Veronica Lazăr | 4 comentarii

Mia își ratează răzbunarea este cel de-al doilea film de lungmetraj al lui Bogdan Theodor Olteanu; ca și primul, Câteva conversații despre o fată foarte înaltă (2018), este un film românesc independent (adică nefinanțat de CNC). Mia (Ioana Bugarin) este o tânără actriță bucureșteană care, după ce e pălmuită de un iubit patologic de posesiv, decide să se […]

Despre Radu Muntean și „Întregalde”: Destul de bun încât să merite discutat în contradictoriu

6 august 2021 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat "Un certain regard", Alex Bogdan, Alexandru Baciu, Alice T., Ana Maria Sandu, „Quinzaine des réalisateurs”, Întregalde, Bacalaureat, Boogie, Corneliu Porumboiu, Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Cătălin Olaru, După dealuri, Florin Lăzărescu, Forrest Gump, Hârtia va fi albastră, Hellboy, Ilona Brezoianu, Lampa cu căciulă, Marți după Crăciun, Maria Popistașu, Mimi Brănescu, Mirela Oprișor, Moartea domnului Lăzărescu, NCR, Noul Cinema Românesc, Radu Jude, Radu Muntean, Roxana Călinescu, Răzvan Rădulescu, Toma Cuzin, Un etaj mai jos, Veronica Lazăr | 1 comentariu

Protagoniștii bucureșteni ai celui mai nou film de Radu Muntean, Întregalde, sunt niște „middle-clași” (unii la 30, alții la 40 de ani) obișnuiți să îmbine plăcerile aventurii off-road cu satisfacțiile umanitarismului: opresc în sate izolate și distribuie alimente. Genul de caritate practicat de ei ca hobby e o țintă irezistibilă pentru satiră și, până acum, comentatorii filmului s-au concentrat […]

„Peștișori multicolori care-ți ciugulesc din palmă”: Despre „Felicia, înainte de toate”

23 august 2020 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat 4 luni 3 săptămâni și 2 zile, Adrian Sitaru, Adăpost, Alexandru Baciu, Alice T., Ana Lungu, Ana Szel, Anca Damian, Andrei Ujică, Aurora, Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu, Bacalaureat, Bogdan George Apetri, București, Burta balenei, Cannes, Cea mai fericită fată din lume, CNC, Constantin Popescu, Corneliu Porumboiu, Costi Rogozanu, Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Die feinen Unterschiede, Dragomir Sholev, Felicia înainte de toate, Gelu Nițu, Hârtia va fi albastră, Ileana Cernat, Marți după Crăciun, Marian Crișan, Melissa de Raaf, Micile diferențe, Moartea domnului Lăzărescu, Morgen, NCR, Noul Cinema Românesc, O Ensaio, Ozana Oancea, Periferic, Peter Călin Netzer, Podslon, Poziția copilului, Principii de viață, Radu Gabrea, Radu Jude, Radu Muntean, Rafi Pitts, Răzvan Rădulescu, Sieranevada, Soy Nero, Sylvie Michel, Tamar Guimarães, Teodosie cel Mic, TIFF, Un etaj mai jos, Ursul de Aur, Vasile Menzel, Victoria Cociaș | 3 comentarii

Apărut în 2005, Moartea domnului Lăzărescu al lui Cristi Puiu (după un scenariu de Puiu și Răzvan Rădulescu) a devenit un film-far pentru o întreagă generație de regizori români. „Rețeta românească” pusă la punct prin emularea esteticii sale a dominat timp de vreo zece ani cinemaul românesc cu ambiții de recunoaștere critică internațională. Ultimul an […]

Note despre cinemaul lui Olivier Assayas (partea a II-a)

29 iulie 2020 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, De dragul jocului, Film culture | etichetat Après mai, Bacalaureat, Bergman, Boarding Gate, Carlos, Carlos „Șacalul”, Castro, Charles Berling, Chloë Grace Moretz, Clouds of Sils Maria, Cocteau, Corot, Cristian Mungiu, Demonlover, Doubles vies, Edgar Ramírez, Edith Scob, editura Cahiers du Cinéma, Félix Bracquemond, Fin août début septembre, Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei, Frăția musulmană, globalizare, Harrison Ford, Hou Hsiao-hsien, Ilich Ramírez Sánchez, Irma Vep, Jérémie Renier, Juliette Binoche, Kristen Stewart, Le voyage du ballon rouge, Les destinées sentimentales, Louis Majorelle, Mann, marivodaj, Marvel, München, modernism, Musée d’Orsay, Nietzsche, non-locuri, Nori peste Sils Maria, Odilon Redon, Olivier Assayas, OPEC, Ora de vară, Persona, Personal Shopper, Philip Larkin, postmodernism, Proust, Puma, Radio Europa Liberă, Războiul Rece, Sadat, Scorsese, Stasi, Syriana, tiermondism, Une adolescence dans l’après-Mai, Wasp Network, Woody Allen | 1 comentariu

Prima parte a acestui eseu poate fi citită aici. În primele sale momente, filmul Ora de vară – făcut de Olivier Assayas imediat după punkist-țepoasa lui trilogie dedicată jet lag-ului și non-locurilor pe care le-a produs globalizarea – poate părea o întoarcere la filonul stereotipic-francez care dăduse Fin août, début septembre și Les destinées sentimentales […]

Lucruri care nu pot fi spuse altfel

Un blog de Andrei Gorzo

Arhiva etichetelor: Cristian Mungiu