„Taximetriști” sau noaptea când măștile cad

Dincolo de componenta lui de farsă (mai degrabă călâie), dincolo și de problematica post-MeToo pe care surfa, filmul de acum doi ani al lui Bogdan Theodor Olteanu, Mia își ratează răzbunarea, mi s-a părut în primul rând (și m-a interesat ca atare) un film de autoreprezentare răsfățată din partea unei boeme bucureștene bine îmbrăcate, cu […]

Ediția 2022 a sondajului „Sight & Sound” privind „cele mai mari filme din toate timpurile”

Dintre toate clasamentele cu „cele mai bune/mari/importante filme din toate timpurile”, cele realizate de Sight & Sound (revista British Film Institute) sunt neegalate în autoritate canonică. În jurul lor, cinemateci din toată lumea organizează retrospective, profesori universitari întocmesc liste de vizionări obligatorii pentru studenții lor etc.   O dată la 10 ani, începând din 1952, […]

În dialog cu Aurelian Giugăl despre filmul românesc contemporan

Caracteristicile cinemaului românesc al anilor ’90, ale NCR-ului (Noului Cinema Românesc) anilor 2000 și ale epocii post-NCR în care ne găsim acum; dacă avem sau nu un cinema angajat politic, un cinema popular sau un cinema experimental; dacă filmele sunt condamnate să fie copiii timpului lor sau dacă sunt beneficiarele unei anumite autonomii a esteticului; […]

Atunci când spațiul deschis e o închisoare: „Crai nou” al Alinei Grigore

Tema debutului regizoral al Alinei Grigore, Crai nou (Marele Premiu al Festivalului de la San Sebastian, ediția 2021), e familia (middle-class) ca iad: un univers ale cărui componente, după cum a formulat Constantin Pârvulescu într-o cronică laudativă publicată în revista Film, sunt „claustrofobia, situațiile de sadism și autodevorarea de tip sindrom Stockholm”. Tema respectivă e, […]

„Neidentificat”, „Miracol” și întorsăturile narative ale lui Bogdan George Apetri

Noul film al lui Bogdan George Apetri, Miracol, se așază în continuarea imediată a filmului său de anul trecut, Neidentificat, iar asta în mai multe feluri. Acțiunea se desfășoară în același oraș (care în niciunul dintre cele două filme nu e numit, dar din imagini e Piatra Neamț) și se învârte parțial în jurul aceleiași […]

„Mia își ratează răzbunarea” ca film-manifest al unei micro-culturi

Mia își ratează răzbunarea este cel de-al doilea film de lungmetraj al lui Bogdan Theodor Olteanu; ca și primul, Câteva conversații despre o fată foarte înaltă (2018), este un film românesc independent (adică nefinanțat de CNC). Mia (Ioana Bugarin) este o tânără actriță bucureșteană care, după ce e pălmuită de un iubit patologic de posesiv, decide să se […]

Despre Radu Muntean și „Întregalde”: Destul de bun încât să merite discutat în contradictoriu

Protagoniștii bucureșteni ai celui mai nou film de Radu Muntean, Întregalde, sunt niște „middle-clași” (unii la 30, alții la 40 de ani) obișnuiți să îmbine plăcerile aventurii off-road cu satisfacțiile umanitarismului: opresc în sate izolate și distribuie alimente. Genul de caritate practicat de ei ca hobby e o țintă irezistibilă pentru satiră și, până acum, comentatorii filmului s-au concentrat […]

Tatăl meu e James Bond

O polemică cu Costi Rogozanu

Costi Rogozanu a scris în Libertatea despre Babardeală cu bucluc. Tonul lui mi s-a părut rezonabil, unele dintre obiecțiile lui mi s-au părut plauzibile și bine argumentate, iar unele formulări (de pildă, riff-ul despre diverșii Eminești prezenți în secvența ședinței cu părinții) mi s-au părut demne de ținut minte. Intervenția lui mi-a provocat însă și […]

Un cinema conectat la prezent: „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”

La începutul lui ianuarie am trimis la editura Berghahn Books manuscrisul unei cărți în limba engleză despre filmele lui Radu Jude. Cartea, pe care am scris-o împreună cu Veronica Lazăr, o să apară, sperăm noi, până la anul pe vremea asta. Ultimul capitol e despre Babardeală cu bucluc sau porno balamuc, pe care Jude ni-l […]