Totul a început în Parisul postbelic, unde niște intelectuali au știut să vadă poezie într-un cinema american de gen, pe care l-au rebotezat „film noir”. Mai târziu, un regizor francez, Jean-Pierre Melville, mergând mai departe decât colegii săi Jacques Becker și Jules Dassin, a luat acel cinema cu declasați, demimondene, spărgători și killeri și […]
Arhiva etichetelor: Cristi Puiu
Primul lungmetraj de ficțiune al lui Mihai Mincan, Spre nord, începe în portul spaniol Algeciras, într-o noapte din 1996, când doi pasageri clandestini, un român și un bulgar, se strecoară la bordul unui cargobot taiwanez. Ei cred că destinația e SUA – unde visează generic să ajungă unul cowboy, iar celălalt ceva la New York […]
Excelentul Ionuț Mareș m-a intervievat pentru Films in Frame cu ocazia publicării, de către UNATC Press și Editura Polirom, a primei traduceri integrale după Ce este cinematograful?, traducere coordonată de mine. Dialogul nostru o să apară în două părți. Prima parte e aici. Un fragment poate fi citit și mai jos: „În 2012 am publicat o carte care […]
Dincolo de componenta lui de farsă (mai degrabă călâie), dincolo și de problematica post-MeToo pe care surfa, filmul de acum doi ani al lui Bogdan Theodor Olteanu, Mia își ratează răzbunarea, mi s-a părut în primul rând (și m-a interesat ca atare) un film de autoreprezentare răsfățată din partea unei boeme bucureștene bine îmbrăcate, cu […]
Dintre toate clasamentele cu „cele mai bune/mari/importante filme din toate timpurile”, cele realizate de Sight & Sound (revista British Film Institute) sunt neegalate în autoritate canonică. În jurul lor, cinemateci din toată lumea organizează retrospective, profesori universitari întocmesc liste de vizionări obligatorii pentru studenții lor etc. O dată la 10 ani, începând din 1952, […]
Caracteristicile cinemaului românesc al anilor ’90, ale NCR-ului (Noului Cinema Românesc) anilor 2000 și ale epocii post-NCR în care ne găsim acum; dacă avem sau nu un cinema angajat politic, un cinema popular sau un cinema experimental; dacă filmele sunt condamnate să fie copiii timpului lor sau dacă sunt beneficiarele unei anumite autonomii a esteticului; […]
Tema debutului regizoral al Alinei Grigore, Crai nou (Marele Premiu al Festivalului de la San Sebastian, ediția 2021), e familia (middle-class) ca iad: un univers ale cărui componente, după cum a formulat Constantin Pârvulescu într-o cronică laudativă publicată în revista Film, sunt „claustrofobia, situațiile de sadism și autodevorarea de tip sindrom Stockholm”. Tema respectivă e, […]
Noul film al lui Bogdan George Apetri, Miracol, se așază în continuarea imediată a filmului său de anul trecut, Neidentificat, iar asta în mai multe feluri. Acțiunea se desfășoară în același oraș (care în niciunul dintre cele două filme nu e numit, dar din imagini e Piatra Neamț) și se învârte parțial în jurul aceleiași […]
Mia își ratează răzbunarea este cel de-al doilea film de lungmetraj al lui Bogdan Theodor Olteanu; ca și primul, Câteva conversații despre o fată foarte înaltă (2018), este un film românesc independent (adică nefinanțat de CNC). Mia (Ioana Bugarin) este o tânără actriță bucureșteană care, după ce e pălmuită de un iubit patologic de posesiv, decide să se […]
Protagoniștii bucureșteni ai celui mai nou film de Radu Muntean, Întregalde, sunt niște „middle-clași” (unii la 30, alții la 40 de ani) obișnuiți să îmbine plăcerile aventurii off-road cu satisfacțiile umanitarismului: opresc în sate izolate și distribuie alimente. Genul de caritate practicat de ei ca hobby e o țintă irezistibilă pentru satiră și, până acum, comentatorii filmului s-au concentrat […]
Lucruri care nu pot fi spuse altfel 