În dialog cu Aurelian Giugăl despre filmul românesc contemporan

Caracteristicile cinemaului românesc al anilor ’90, ale NCR-ului (Noului Cinema Românesc) anilor 2000 și ale epocii post-NCR în care ne găsim acum; dacă avem sau nu un cinema angajat politic, un cinema popular sau un cinema experimental; dacă filmele sunt condamnate să fie copiii timpului lor sau dacă sunt beneficiarele unei anumite autonomii a esteticului; […]

„Neidentificat”, „Miracol” și întorsăturile narative ale lui Bogdan George Apetri

Noul film al lui Bogdan George Apetri, Miracol, se așază în continuarea imediată a filmului său de anul trecut, Neidentificat, iar asta în mai multe feluri. Acțiunea se desfășoară în același oraș (care în niciunul dintre cele două filme nu e numit, dar din imagini e Piatra Neamț) și se învârte parțial în jurul aceleiași […]

Monștrii din adâncuri: „Spirala” Cecíliei Felméri

Co-producția româno-maghiară Spirala/ Spirál ar fi meritat mai multă atenție din partea cinefililor și a criticilor români. Produs pe partea românească de Tudor și Oana Giurgiu, este debutul în lungmetraj al Cecíliei Felméri, o cineastă din Cluj, născută în 1978, al cărei parcurs include studii de drept la Universitatea Babeș-Bolyai și studii de regie la […]

„Mia își ratează răzbunarea” ca film-manifest al unei micro-culturi

Mia își ratează răzbunarea este cel de-al doilea film de lungmetraj al lui Bogdan Theodor Olteanu; ca și primul, Câteva conversații despre o fată foarte înaltă (2018), este un film românesc independent (adică nefinanțat de CNC). Mia (Ioana Bugarin) este o tânără actriță bucureșteană care, după ce e pălmuită de un iubit patologic de posesiv, decide să se […]

Despre Radu Muntean și „Întregalde”: Destul de bun încât să merite discutat în contradictoriu

Protagoniștii bucureșteni ai celui mai nou film de Radu Muntean, Întregalde, sunt niște „middle-clași” (unii la 30, alții la 40 de ani) obișnuiți să îmbine plăcerile aventurii off-road cu satisfacțiile umanitarismului: opresc în sate izolate și distribuie alimente. Genul de caritate practicat de ei ca hobby e o țintă irezistibilă pentru satiră și, până acum, comentatorii filmului s-au concentrat […]

„Peștișori multicolori care-ți ciugulesc din palmă”: Despre „Felicia, înainte de toate”

Apărut în 2005, Moartea domnului Lăzărescu al lui Cristi Puiu (după un scenariu de Puiu și Răzvan Rădulescu) a devenit un film-far pentru o întreagă generație de regizori români. „Rețeta românească” pusă la punct prin emularea esteticii sale a dominat timp de vreo zece ani cinemaul românesc cu ambiții de recunoaștere critică internațională. Ultimul an […]

Pe Scena9, despre „La Gomera” („Fluierătorii”), „Monștri”, „Parking” și „Mo”

Un pasaj din cronica mea la noul film al lui Tudor Giurgiu, Parking: Cel de-al patrulea lungmetraj al lui Tudor Giurgiu, Parking – despre un romantic scriitor român (Mihai Smarandache) care muncește ca paznic în Spania (cândva în anii 2000) –, e bazat pe un roman de Marin Mălaicu-Hondrari, Apropierea (2010), și este un film „literar” […]

Două note despre premiile UCIN pe 2018

1. După Premiul Gopo pentru Cel mai bun film românesc din 2018, Moromeții 2 cîștigă și Marele Premiu al Uniunii Cineaștilor, precum și premiul Asociației Criticilor și Filmologilor UCIN. Împărtășesc atît afecțiunea generală pentru primul Moromeții cinematografic (cel din 1987), cît și respectul de care se bucură Stere Gulea printre oamenii de film români – […]

„Police, Adjective”: The Words and the Things

I have an article in the new issue of Close Up (a Film Studies journal edited by UNATC). It’s on Police, Adjective and it considers Porumboiu’s film as an illustration of Peter Wollen’s influential 1969 adaptation of Charles Sanders Peirce’s trichotomy of signs – iconic, indexical and symbolic signs – to the field of film theory. Below is an excerpt. […]