Primul lungmetraj de ficțiune al lui Mihai Mincan, Spre nord, începe în portul spaniol Algeciras, într-o noapte din 1996, când doi pasageri clandestini, un român și un bulgar, se strecoară la bordul unui cargobot taiwanez. Ei cred că destinația e SUA – unde visează generic să ajungă unul cowboy, iar celălalt ceva la New York […]
Arhiva etichetelor: Cătălin Olaru
Tema debutului regizoral al Alinei Grigore, Crai nou (Marele Premiu al Festivalului de la San Sebastian, ediția 2021), e familia (middle-class) ca iad: un univers ale cărui componente, după cum a formulat Constantin Pârvulescu într-o cronică laudativă publicată în revista Film, sunt „claustrofobia, situațiile de sadism și autodevorarea de tip sindrom Stockholm”. Tema respectivă e, […]
Protagoniștii bucureșteni ai celui mai nou film de Radu Muntean, Întregalde, sunt niște „middle-clași” (unii la 30, alții la 40 de ani) obișnuiți să îmbine plăcerile aventurii off-road cu satisfacțiile umanitarismului: opresc în sate izolate și distribuie alimente. Genul de caritate practicat de ei ca hobby e o țintă irezistibilă pentru satiră și, până acum, comentatorii filmului s-au concentrat […]
Pe 15 mai, studiul meu despre Un film cu o fată fermecătoare (regizat de Lucian Bratu după un scenariu de Radu Cosașu, 1967) a devenit disponibil pentru descărcare gratuită aici. (150 de exemplare tipărite au fost distribuite, tot gratuit, cu ocazia unei proiecții speciale a filmului, la care a participat actrița principală, Margareta Pîslaru.) E […]
Această noutate va fi disponibilă la standul editurii Tact de la târgul de carte Gaudeamus (22-26 noiembrie). Citez din introducerea volumului, co-semnată de Gabriela Filippi și de mine în calitate de coordonatori: „Volumul de față a fost gândit ca un fel de prequel la Politicile filmului. Contribuții la interpretarea cinemaului românesc contemporan – un alt […]
Cartea lui Bogdan Popa Sexul și capitalul (Tracus Arte, 2017) se subintitulează O teorie a filmului românesc, însă nu propune o teorie propriu-zisă a filmului românesc. (Printre autorii pe care-i citează sau la care face trimitere Bogdan Popa în cele peste 300 de pagini ale cărții nu se numără, cu excepția lui Gilles Deleuze, aproape […]