Elefantul alb al lui Cristian Mungiu

4 iunie 2022 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat 4 luni 3 săptămâni și 2 zile, Adrian Titieni, „White Elephant Art Vs. Termite Art”, Babardeală cu bucluc, Bacalaureat, Cristian Mungiu, Călătoriile lui Gulliver, Dardenne, Ditrău, După dealuri, frații Dardenne, Graham Greene, Greta Garbo, In the Mood for Love, Judith State, Katia Pascariu, Macrina Bârlădeanu, Manny Farber, Marin Grigore, NCR, Noul Cinema Românesc, Noul Cinema Românesc NCR, R.M.N., Radu Jude, Rimetea, Rosetta, Tudor Vladimir Panduru

Într-un eseu din 1962, intitulat „White Elephant Art Vs. Termite Art”, marele critic american Manny Farber propunea o distincție, între timp clasicizată, între filme-termită și filme-elefant-alb. Filmele elefantine în sens farberian se recunosc după călcătura grea, după aerul important și după aparența de complexitate generată prin supraîncărcare – atât aglutinare de teme și simboluri la […]

Despre Radu Muntean și „Întregalde”: Destul de bun încât să merite discutat în contradictoriu

6 august 2021 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat "Un certain regard", Alex Bogdan, Alexandru Baciu, Alice T., Ana Maria Sandu, „Quinzaine des réalisateurs”, Întregalde, Bacalaureat, Boogie, Corneliu Porumboiu, Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Cătălin Olaru, După dealuri, Florin Lăzărescu, Forrest Gump, Hârtia va fi albastră, Hellboy, Ilona Brezoianu, Lampa cu căciulă, Marți după Crăciun, Maria Popistașu, Mimi Brănescu, Mirela Oprișor, Moartea domnului Lăzărescu, NCR, Noul Cinema Românesc, Radu Jude, Radu Muntean, Roxana Călinescu, Răzvan Rădulescu, Toma Cuzin, Un etaj mai jos, Veronica Lazăr | 1 comentariu

Protagoniștii bucureșteni ai celui mai nou film de Radu Muntean, Întregalde, sunt niște „middle-clași” (unii la 30, alții la 40 de ani) obișnuiți să îmbine plăcerile aventurii off-road cu satisfacțiile umanitarismului: opresc în sate izolate și distribuie alimente. Genul de caritate practicat de ei ca hobby e o țintă irezistibilă pentru satiră și, până acum, comentatorii filmului s-au concentrat […]

„Peștișori multicolori care-ți ciugulesc din palmă”: Despre „Felicia, înainte de toate”

23 august 2020 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat 4 luni 3 săptămâni și 2 zile, Adrian Sitaru, Adăpost, Alexandru Baciu, Alice T., Ana Lungu, Ana Szel, Anca Damian, Andrei Ujică, Aurora, Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu, Bacalaureat, Bogdan George Apetri, București, Burta balenei, Cannes, Cea mai fericită fată din lume, CNC, Constantin Popescu, Corneliu Porumboiu, Costi Rogozanu, Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Die feinen Unterschiede, Dragomir Sholev, Felicia înainte de toate, Gelu Nițu, Hârtia va fi albastră, Ileana Cernat, Marți după Crăciun, Marian Crișan, Melissa de Raaf, Micile diferențe, Moartea domnului Lăzărescu, Morgen, NCR, Noul Cinema Românesc, O Ensaio, Ozana Oancea, Periferic, Peter Călin Netzer, Podslon, Poziția copilului, Principii de viață, Radu Gabrea, Radu Jude, Radu Muntean, Rafi Pitts, Răzvan Rădulescu, Sieranevada, Soy Nero, Sylvie Michel, Tamar Guimarães, Teodosie cel Mic, TIFF, Un etaj mai jos, Ursul de Aur, Vasile Menzel, Victoria Cociaș | 3 comentarii

Apărut în 2005, Moartea domnului Lăzărescu al lui Cristi Puiu (după un scenariu de Puiu și Răzvan Rădulescu) a devenit un film-far pentru o întreagă generație de regizori români. „Rețeta românească” pusă la punct prin emularea esteticii sale a dominat timp de vreo zece ani cinemaul românesc cu ambiții de recunoaștere critică internațională. Ultimul an […]

Note despre cinemaul lui Olivier Assayas (partea a II-a)

29 iulie 2020 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, De dragul jocului, Film culture | etichetat Après mai, Bacalaureat, Bergman, Boarding Gate, Carlos, Carlos „Șacalul”, Castro, Charles Berling, Chloë Grace Moretz, Clouds of Sils Maria, Cocteau, Corot, Cristian Mungiu, Demonlover, Doubles vies, Edgar Ramírez, Edith Scob, editura Cahiers du Cinéma, Félix Bracquemond, Fin août début septembre, Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei, Frăția musulmană, globalizare, Harrison Ford, Hou Hsiao-hsien, Ilich Ramírez Sánchez, Irma Vep, Jérémie Renier, Juliette Binoche, Kristen Stewart, Le voyage du ballon rouge, Les destinées sentimentales, Louis Majorelle, Mann, marivodaj, Marvel, München, modernism, Musée d’Orsay, Nietzsche, non-locuri, Nori peste Sils Maria, Odilon Redon, Olivier Assayas, OPEC, Ora de vară, Persona, Personal Shopper, Philip Larkin, postmodernism, Proust, Puma, Radio Europa Liberă, Războiul Rece, Sadat, Scorsese, Stasi, Syriana, tiermondism, Une adolescence dans l’après-Mai, Wasp Network, Woody Allen | 1 comentariu

Prima parte a acestui eseu poate fi citită aici. În primele sale momente, filmul Ora de vară – făcut de Olivier Assayas imediat după punkist-țepoasa lui trilogie dedicată jet lag-ului și non-locurilor pe care le-a produs globalizarea – poate părea o întoarcere la filonul stereotipic-francez care dăduse Fin août, début septembre și Les destinées sentimentales […]

Filmul românesc: mod de folosire anticapitalist

3 iulie 2017 · de Andrei Gorzo | în Cărți de cinema, Istoria filmului, Noul Cinema Românesc, Polemici | etichetat 4 luni 3 săptămâni și 2 zile, 432, A Woman Under the Influence, Aferim!, Alex Baciu, Alexandru Petria, Alexandru Tatos, Amatorul, Andrei Tarkovski, Andrei Ujică, anticapitalism, Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu, autocolonizare, Éducation à l’image, Bacalaureat, Bogdan Popa, Boogie, California Dreamin', canonul cinematografic, Cinema comunist, Cinema socialist, Codruța Kövesi, Constantin Pârvulescu, Corneliu Porumboiu, Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Cristian Nemescu, Cristiana Nicolae, Cătălin Olaru, Dan Pița, decolonialism, deturnare, Dziga Vertov, Emmanuel Ghent, Ethan Edwards, Gilles Deleuze, Ilarion Ciobanu, Iosif Demian, Jessica Benjamin, Jim Jarmusch, John Cassavetes, John Ford, John Wayne, Kristen Stewart, Krzysztof Kieślowski, Lucian Pintilie, Marfa și banii, Maria Dinulescu, Marilena Ilieșiu, Mircea Daneliuc, Mircea Mihăieș, Mircea Mureșan, Mircea Veroiu, Moromeții, Natalie Wood, Nori peste Sils Maria, Noul Cinema Românesc, Noul Val, Oglinda, Olivier Assayas, Omul cu aparatul de filmat, Orphans of the East: Postwar Eastern European Cinema and the Revolutionary Subject, Polițist adjectiv, Proba de microfon, psihanaliză, queer studies, queering, Racheta albă, Radu Jude, Radu Muntean, realism socialist, Reconstituirea, Răscoala, Răzvan Rădulescu, Secvențe, Sergiu Nicolaescu, sexualitate, Sexul și capitalul. O teorie a filmului românesc, Sfîrșitul nopții, Stere Gulea, Stranger Than Paradise, subversiune, The Searchers, Titus Popovici, Titus Vîjeu, Tracus Arte, Trei culori, Vasile Ernu, western | 1 comentariu

Cartea lui Bogdan Popa Sexul și capitalul (Tracus Arte, 2017) se subintitulează O teorie a filmului românesc, însă nu propune o teorie propriu-zisă a filmului românesc. (Printre autorii pe care-i citează sau la care face trimitere Bogdan Popa în cele peste 300 de pagini ale cărții nu se numără, cu excepția lui Gilles Deleuze, aproape […]

Un talent încă nedecantat: „Ultima zi” (de Gabriel Achim)

18 mai 2017 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat A fost odată în Anatolia, Adrian Ciglenean, Adrian Văncică, Bacalaureat, Béla Tarr, Constantin Cojocaru, Cosmin Manolache, Cristian Mungiu, Doru Ana, Gabriel Achim, Mimi Brănescu, Nuri Bilge Ceylan, Rodica Lazăr, Senatorul melcilor, Ultima zi

Ultima zi se deschide cu două mașini la drum de noapte, înaintînd anevoios printr-un viscol. Regizorul Gabriel Achim întinde drumul pe toată prima jumătate din durata filmului său (care se împarte cu ușurință în două acte) și prelungește voluptuos misterul în privința celor patru călători – în fiecare mașină cîte doi bărbați, unul volubil la […]

Note despre „Bacalaureat”

25 iulie 2016 · de Andrei Gorzo | în Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat Bacalaureat, Cristian Mungiu, Critică, Michael Haneke, Noul Cinema Românesc, Vintilă Mihăilescu | 2 comentarii

Ca să-și fiarbă protagonistul (adică pe doctorul jucat de Adrian Titieni) la foc susținut, Mungiu recurge inclusiv la o serie de efecte împrumutate de la Haneke. În acest demers, Mungiu e practic un pastișor care lucrează cu rigla. Pe lîngă refuzul de a dezlega explicit misterul din jurul agresării fetei (identitatea făptașului, rolul jucat în […]

Lucruri care nu pot fi spuse altfel

Un blog de Andrei Gorzo

Arhiva etichetelor: Bacalaureat