„Mia își ratează răzbunarea” ca film-manifest al unei micro-culturi

Mia își ratează răzbunarea este cel de-al doilea film de lungmetraj al lui Bogdan Theodor Olteanu; ca și primul, Câteva conversații despre o fată foarte înaltă (2018), este un film românesc independent (adică nefinanțat de CNC). Mia (Ioana Bugarin) este o tânără actriță bucureșteană care, după ce e pălmuită de un iubit patologic de posesiv, decide să se […]

„Poate mai trăiesc și azi”, „Berliner” și „Certitudinea probabilităților”

La sfârșitul anilor 2000 și în primii ani 2010 m-am ocupat de selecția filmelor pentru un festival bucureștean de scurtmetraj (azi defunct, din păcate), NexT. În calitatea aceea nu-mi amintesc să fi trăit vreun moment de satisfacție mai mare decât atunci când am văzut pentru prima dată – și atunci când am prezentat publicului de […]

Cele mai bune 10 filme românești din perioada 2010-2020

La invitația prietenului Dragoș Vasile am propus și eu, printre alți critici și cinefili, un clasament al celor mai bune 10 filme românești din perioada 2010-2020. Topul meu arată așa:   1. Aferim! (Radu Jude, 2015) 2. Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu (Andrei Ujică, 2010) 3. „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” […]

„Peștișori multicolori care-ți ciugulesc din palmă”: Despre „Felicia, înainte de toate”

Apărut în 2005, Moartea domnului Lăzărescu al lui Cristi Puiu (după un scenariu de Puiu și Răzvan Rădulescu) a devenit un film-far pentru o întreagă generație de regizori români. „Rețeta românească” pusă la punct prin emularea esteticii sale a dominat timp de vreo zece ani cinemaul românesc cu ambiții de recunoaștere critică internațională. Ultimul an […]

„Ivana cea groaznică”: simpatic, (auto)complezent, inofensiv

În autoficțiunea Ivana cea groaznică, talentata regizoare și actriță sârbo-româncă Ivana Mladenović se distribuie în rolul unei actrițe sârbo-românce numite Ivana Milenković și își distribuie propria familie – părinții, bunica, fratele – pe post de familie a acestui alter-ego. Revenită în vacanță de la București în orașul ei natal, Kladovo sau Cladova, de pe malul […]

Două note despre premiile UCIN pe 2018

1. După Premiul Gopo pentru Cel mai bun film românesc din 2018, Moromeții 2 cîștigă și Marele Premiu al Uniunii Cineaștilor, precum și premiul Asociației Criticilor și Filmologilor UCIN. Împărtășesc atît afecțiunea generală pentru primul Moromeții cinematografic (cel din 1987), cît și respectul de care se bucură Stere Gulea printre oamenii de film români – […]

5 de pe Cinepub

Colegii de la Cinepub m-au invitat să fac un Top 5 al filmelor românești de ficțiune disponibile pentru vizionare (în regim gratuit și legal) pe platforma lor. Iată alegerile mele: Moartea domnului Lăzărescu (Cristi Puiu, 2005): Prin suspansul pe care-l obține dintr-o estetică pusă sub semnul documentarului observațional și al timpului real, prin umanismul său […]

„Tata, facultatea-i gata”: „Autoportretul unei fete cuminți” (2015) al Anei Lungu

Această cronică de film a fost publicată inițial în Dilema veche nr. 586, 7-13 mai 2015. Ana Lungu e o regizoare născută în 1978. Fostă secretară de platou la Moartea domnului Lăzărescu și protejată a soților Cristi și Anca Puiu, ea a semnat pînă acum (fără finanțări de la CNC) două lungmetraje: Burta balenei (coregizat cu Ana […]

Peter-Pan-ii Anei Lungu: „Un prinț și jumătate”

Cinemaul Anei Lungu este unul intimist, într-o anumită măsură chiar privat: o etnografiere dinăuntru, nu lipsită de ironie, dar nici de autocomplezență, a unei mici lumi artistice-hipsterești-boeme. Dacă unii spectatori îl găsesc fermecător, iar alții îl găsesc iritant, asta poate să țină și de atitudinea unora și a altora față de segmentul social etnografiat. Personajul […]