Elefantul alb al lui Cristian Mungiu

4 iunie 2022 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat 4 luni 3 săptămâni și 2 zile, Adrian Titieni, „White Elephant Art Vs. Termite Art”, Babardeală cu bucluc, Bacalaureat, Cristian Mungiu, Călătoriile lui Gulliver, Dardenne, Ditrău, După dealuri, frații Dardenne, Graham Greene, Greta Garbo, In the Mood for Love, Judith State, Katia Pascariu, Macrina Bârlădeanu, Manny Farber, Marin Grigore, NCR, Noul Cinema Românesc, Noul Cinema Românesc NCR, R.M.N., Radu Jude, Rimetea, Rosetta, Tudor Vladimir Panduru

Într-un eseu din 1962, intitulat „White Elephant Art Vs. Termite Art”, marele critic american Manny Farber propunea o distincție, între timp clasicizată, între filme-termită și filme-elefant-alb. Filmele elefantine în sens farberian se recunosc după călcătura grea, după aerul important și după aparența de complexitate generată prin supraîncărcare – atât aglutinare de teme și simboluri la […]

Narcos, militari, o mamă vigilante și un cinema transnațional: La civil al Teodorei Mihai

3 noiembrie 2021 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat "Un certain regard", Adrian Titieni, Cristian Mungiu, frații Dardenne, Habacuc Antonio De Rosario, Kathryn Bigelow, La civil, Marius Panduru, Michel Franco, Nuevo orden, Osama bin Laden, Otto Barbarul, Tata mută munții, Teodora Ana Mihai, Teodora Mihai, Victor Morozov, Zero Dark Thirty | 1 comentariu

La civil este primul lungmetraj de ficțiune al regizoarei belgiene de origine română Teodora Mihai (născută la București în 1981 și emigrată în 1989). Prezentat anul acesta la Cannes în cadrul secțiunii „Un certain regard”, el a fost distins cu un „Premiu al îndrăznelii” – poate că pe merit, deși forma de îndrăzneală pe care […]

Mohoreala monotonă și generică a lui „Otto Barbarul”

27 septembrie 2021 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat Adrian Titieni, Alice T., Bogdan Theodor Olteanu, Constantin Drăgănescu, Cristian Mungiu, frații Dardenne, Ioana Bugarin, Iulian Postelnicu, Legături bolnăvicioase, Lumea e a mea, Marc Titieni, Maria Popistașu, Mia își ratează răzbunarea, Mihaela Sîrbu, Misfits, Nicolae Constantin Tănase, Noul Cinema Românesc NCR, Otto Barbarul, punk, Radu Muntean, Ruxandra Ghițescu, Tata mută munții, TIFF, Tudor Giurgiu, Zilele Filmului Românesc | 3 comentarii

Otto Barbarul, care a luat Premiul „Zilelor Filmului Românesc” la TIFF 2021 și rulează acum în cinematografe, se prezintă ca un portret de adolescent traumatizat, surprins imediat după o tragedie. Tavi, zis Otto (Marc Titieni), e elev în clasa a XII-a într-un liceu bucureștean de elită și chitarist într-o formație punk. Locuiește într-un apartament de bloc, […]

Tatăl meu e James Bond

25 iulie 2021 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat Adrian Sitaru, Adrian Titieni, Bogdan Dumitrache, Constantin Popescu, Cristi Puiu, Călin Peter Netzer, Daniel Sandu, Din dragoste cu cele mai bune intenții, După dealuri, Elena Purea, Judith State, Luminița Gheorghiu, Moartea domnului Lăzărescu, NCR, Noul Cinema Românesc, Petre Bog, Petronela Grigorescu, Pororoca, Poziția copilului, Radu Botar, Sieranevada, Tata mută munții, Tudor Vladimir Panduru, Valeriu Andriuță, Virgil Aioanei | 3 comentarii

„Poate mai trăiesc și azi”, „Berliner” și „Certitudinea probabilităților”

17 iunie 2021 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat 1968, Adrian Titieni, Aki Kaurismäki, Aleksei Gherman, Ana Lungu, András Hatházi, Andrei Ujică, Artavazd Peleșian, Artavazd Peleshian, Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu, Autoportretul unei fete cuminți, Éric Rohmer, Berliner, București, Bumbești-Livezeni, Câinele japonez, Ceaușescu, ceaușism, Certitudinea probabilităților, David Bordwell, Demis Roussos, Două lozuri, Țara moartă, Festivalul Internațional de Film NexT, Forever and Ever, Ilarion Ciobanu, Ion Iliescu, Ion Sapdaru, Jia Zhangke, Marian Crișan, Moartea domnului Lăzărescu, Mondo cane, Morgen, NexT, Nicolae Mărgineanu, Nicoleta Hâncu, Nino Oliviero, Nora Agapi, Nunta lui Oli, Ovidiu Crișan, Partidul Comunist Român, Paul Negoescu, Pavel Constantinescu, Poate mai trăiesc și azi, Radu Jude, Raluca Durbacă, Rapsodia română, Riz Ortolani, Robert Bresson, Salonta, Timebox, Tipografic majuscul, Tudor Cristian Jurgiu, Un prinț și jumătate, Virgil Trofin, Yalçin Yilmaz

La sfârșitul anilor 2000 și în primii ani 2010 m-am ocupat de selecția filmelor pentru un festival bucureștean de scurtmetraj (azi defunct, din păcate), NexT. În calitatea aceea nu-mi amintesc să fi trăit vreun moment de satisfacție mai mare decât atunci când am văzut pentru prima dată – și atunci când am prezentat publicului de […]

Patru filme românești la final de an: „Heidi”, „Timebox”, „Cărturan” și „Cardinalul”

1 ianuarie 2020 · de Andrei Gorzo | în Critica de film, Film culture, Regizori români | etichetat Adrian Sitaru, Adrian Titieni, Akira Kurosawa, Alec Guinness, Biserica Catolică, Biserica Ortodoxă Română, Bogdan Adrian Toma, Bridget Boland, Cardinalul, Cristian Iacob, Cărturan, Cătălin Mitulescu, Cătălina Mihai, Dan Spătaru, Dincolo de calea ferată, episcopul Hossu, epoca Ceaușescu, Fixeur, Florin Zamfirescu, Gabriel Kosuth, Gheorghe Visu, Graham Greene, Greco-catolicism, Heidi, Ikiru, Ioan Andrei Ionescu, Ioan-Matei Agapi, Iuliu Hossu, Iustinian Marina, József Mindszenty, Kurosawa, Liviu Săndulescu, Marian Crișan, Marian Nistor, milicier, Morgen, Nicolae Mărgineanu, Nora Agapi, Orizont, Ovidiu Niculescu, Ozu, Peter Glenville, polar, polar existențial, Puterea și gloria, Radu Aldulescu, Radu Botar, Richard Bovnoczki, Rocker, stalinism, Teodor Corban, The Prisoner, Timebox, Valentin Popescu, Yasujiro Ozu | 3 comentarii

Există vreun film românesc în care vremea să fie mai consecvent-mizerabilă decât e în Heidi, cel de-al patrulea lungmetraj al lui Cătălin Mitulescu? Acest sumbru polar „existențial” e tot numai lapoviță, hârtoape, petice de zăpadă cu noroi. Grosul acțiunii se desfășoară într-o succesiune de spații dezolante de la periferia Bucureștiului – parcări, depozite, un birt […]

Scene dintr-o căsnicie: „Ana, mon amour” al lui Călin Peter Netzer

12 martie 2017 · de Andrei Gorzo | în Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat Adrian Titieni, Ana mon amour, autoficțiune, Carmen Tănase, Cezar Paul-Bădescu, Călin Peter Netzer, Diana Cavallioti, Igor Caras-Romanov, Ingmar Bergman, Iulia Lumânare, Luminița mon amour, Mircea Postelnicu, psihanaliză, Scene dintr-o căsnicie, Vasile Muraru, Vlad Ivanov

Înainte de a fi un film de Călin Peter Netzer, pe un scenariu cosemnat de regizor cu (jurnalistul cultural și romancierul) Cezar Paul-Bădescu și cu (actrița) Iulia Lumânare, Ana, mon amour a fost o autoficțiune literară publicată în 2006 de Bădescu sub titlul Luminița, mon amour. Protagonistul acesteia se numește Cezar și spune la persoana […]

Pentru un interviu: „Fixeur” al lui Adrian Sitaru

12 februarie 2017 · de Andrei Gorzo | în Noul Cinema Românesc, Regizori români | etichetat Adrian Silișteanu, Adrian Sitaru, Adrian Titieni, Alma Căldare, Anca Hanu, Andreea Vasile, Claudia Silișteanu, Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Cristina Toma, Călin Peter Netzer, Diana Spătărescu, Din dragoste cu cele mai bune intenții, Domestic, Fixeur, Ilegitim, Liviu Topuzu, Mehdi Nebbou, Nicolas Wanczycki, Poziția copilului, Răzvan Rădulescu, Sorin Cociș, Tudor Aaron Istodor, Vlad Zamfirescu | 1 comentariu

Atunci cînd două românce minore sînt arestate la Paris pentru prostituție, iar una dintre ele depune plîngere împotriva unui client, ele devin interesante pentru agențiile internaționale de presă. Personajul principal (Tudor Aaron Istodor) al filmului Fixeur este stagiar la biroul din București al agenției France-Presse (AFP), pentru care lucrează și prietena lui (Andreea Vasile). Reporter […]

Lucruri care nu pot fi spuse altfel

Un blog de Andrei Gorzo

Arhiva etichetelor: Adrian Titieni