Mâine, 4 februarie, de la ora 20, TVR Cultural difuzează un portret Sergiu Nicolaescu. Pentru realizarea portretului, excelenta Claudia Nedelcu Duca m-a intervievat și pe mine printre mulți alții – Răzvan Theodorescu, George Mihăiță, Valentin Teodosiu, Viorel Sergovici, Nita Chivulescu, Radu și Ioana Corciova. Cum întregul material durează mai puțin de 30 de minute, nu știu cât din conversația cu mine a rămas în montaj, dar a fost transcrisă integral și publicată pe LiterNet. Multe mulțumiri!
Un fragment:
„Imediat după, vine vârful lui, apogeul lui absolut, atunci când bietul Robert Siodmak vine la Buftea să filmeze o amărâtă de superproducție despre Imperiul Roman – Kampf um Rom I & II / Lupta pentru Roma, cu Laurence Harvey și cu Orson Welles într-un rol secundar. E unul dintre cele mai proaste filme ale lui Siodmak. El făcuse filme mari. Era unul dintre regizorii formați în Germania în anii ’20, la începutul anilor ’30, care după aia, fugind de nazism, ajunge la Hollywood, unde, în anii ’40, face câteva filme noir absolut fundamentale. La sfârșitul anilor ’60 era bătrân, bolnav și era clar că nu-i mai păsa. Pentru el filmul ăsta era o comandă alimentară. E clar că nici nu prea era pe platoul de filmare, pentru că era bolnav. Sergiu Nicolaescu a fost unul dintre regizorii secunzi, ar fi trebuit să regizeze mulțimile, să regizeze figurația, dar probabil că uneori a preluat și regia actorilor principali. Siodmak era prea bătrân, bolnav și fără chef ca să se ocupe el, în timp ce Nicolaescu avea ceva de demonstrat. Nadirul carierei lui Siodmak este apogeul carierei lui Nicolaescu. I-a dat, până la urmă, instrucțiuni de regie lui Orson Welles. E, după mine, his finest hour. Nu contează că Orson Welles era acolo ca mercenar – strict pentru bani, nu îl interesa filmul ăla, voia să-și ia banii mai repede și să se întoarcă la proiectele lui. Pentru Nicolaescu a fost un mare lucru.”
Un fragment pus ca promo pe YouTube:
Și încă unul:
Lucruri care nu pot fi spuse altfel 