Pentru „Scena9”, despre filmele „Distanța dintre mine și mine”, „Caisă” și „Să nu ucizi”

cassian

Un fragment din cronica mea la Distanța dintre mine și mine – documentarul Monei Nicoară și al Danei Bunescu despre Nina Cassian:

„[C]e vreau să spun este că, în acest documentar, viața ei e organizată în căsuțe tematice – artistă vs. filistini, artistă vs. tiran, artistă vs.patriarhat – foarte comode, foarte ușor de digerat pentru un public de azi.

Nina Cassian e foarte carismatică, deci foarte ușor de iubit. Sigur că iubirea unui documentarist pentru personajul său nu e, în sine, ceva ce documentaristul ar fi dator să-și înfrâneze, dar e în interesul filmului să fie o iubire mai degrabă întrebătoare decât pasivă. Dacă e invers, atunci apare riscul ca dintr-un personaj complex, care a trăit în vremuri complexe, ea să scoată o figură de supereroină numai bună de imprimat pe tricouri hip. Principiul pe baza căruia e tratată Nina Cassian de realizatoarele documentarului este principiul star-system-ului: e smulsă dintre oamenii de rând (numele primului ei soț, Vladimir Colin, nici măcar nu e rostit; și nu e singurul), e parțial smulsă din lumea literară din care făcea parte, cu instituțiile, ierarhiile și privilegiile ei – practic este numai ea pe ecran, un one-woman show. Și, printr-un efect de contaminare, carisma ei devine garanția unor calități literare și morale pe care filmul nu le mai explorează, ci doar le proclamă.”

Întregul articol poate fi citit aici:

 

Reclame