Recent am publicat un studiu despre filmul lui Lucian Pintilie O vară de neuitat. Materialul – o broșură de 36 de pagini, abundent ilustrată cu fotograme din filmul lui Pintilie (și din alte filme aduse în discuție) – a fost produs de Societatea Culturală NexT, în cadrul programului Éducation à l’image (un program de educație cinematografică derulat în licee bucureștene), în parteneriat cu Editura LiterNet. Este disponibil în format PDF pe site-ul LiterNet, de unde poate fi descărcat gratis. Un număr de exemplare tipărite sînt de asemenea disponibile, tot gratis, în librăriile bucureștene Anthony Frost (Librăria Engleză) și Cărturești-Verona.
Adaptare după proza lui Petru Dumitriu, O vară de neuitat e o dramă cazonă desfășurată pe vremea României Mari – prin 1925, momentul ei de maximă întindere teritorială și autoritate regională. Proiectat pentru prima dată în 1994 la Festivalul de la Cannes și lansat în 1995 într-o Românie postcomunistă ce-și idealiza fervent trecutul interbelic, filmul lui Pintilie este remarcabil pentru imaginea cîtuși de puțin flatantă pe care i-o face României Mari (o putere regională opresivă) și mai ales armatei acesteia, precum și pentru fidelitatea sa față de textul literar din 1957 – perfect acceptabil ideologic în ochii regimului comunist de-atunci – a cărui ecranizare este. În același timp, sub veșmintele sale de epocă, O vară de neuitat e un film remarcabil de racordat la actualitatea conflictelor interetnice reizbucnite în Europa de Est (mai ales în fosta Iugoslavie) după căderea regimurilor comuniste.
În studiul pe care i l-am dedicat, privesc filmul lui Pintilie în contextele enumerate mai sus, precum și în altele – punîndu-l în legătură, de pildă, cu realismul socialist (via proza inspiratoare), cu “epopeea națională cinematografică” ceaușistă (față de care se situează polemic) și cu westernul clasic hollywoodian (față de care prezintă frapante apropieri tematice și vizuale). Analizez pe larg stilul vizual al lui Pintilie; caracterul riguros-nesentimental al felului în care pune în scenă evenimente și personaje (chiar și un personaj pozitiv cum e căpitanul Dumitriu, jucat de Claudiu Bleonț); unele dintre mijloacele lui de dezorientarare sau de bruscare a publicului; și, în fine, personajul Mariei-Theresia Dumitriu (jucat de Kristin Scott-Thomas într-o limbă română învățată fonetic), care rămîne unul dintre cele mai puternice personaje feminine din toată istoria filmului românesc.
Studiul despre O vară de neuitat este cel de-al patrulea “dosar” critico-pedagogic pe care l-am scris în cadrul programului Éducation à l’image, după cele dedicate filmelor 4 luni, 3 săptămîni și 2 zile (în 2012), È pericoloso sporgersi (2013) și Videograme dintr-o revoluție (2015). În aceeași serie a mai apărut pînă acum (în 2015) un studiu – semnat de Cătălin Olaru – despre filmul Proba de microfon. Toate acestea pot fi descărcate gratuit de pe LiterNet.
Lucruri care nu pot fi spuse altfel 